Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Arheologie
UN CUPTOR DACIC DE MEŞTEŞUGAR DESCOPERIT LA BIHAREA ÎN ANUL 1984 SEVER DUMITRAŞCU La Biharea (jud. Bihor), în cunoscuta staţiune arheologică cu descoperiri arheologice ce cuprind un spaţiu temporal multimilenar, concret arheologic, din neolitic până în evul mediu, a fost descoperit un cuptor dacic de meşteşugar de un tip deosebit, ce face obiectul acestor rânduri. Prezentăm această interesantă descoperire arheologică în contextul vestigiilor arheologice scoase la lumina zilei în staţiune la punctul Grădina CAP —• Baraj într-o singură campanie de săpături. Astfel, în anul 1984 au fost continuate săpăturile arheologice de la Biharea în sectorul de la nord de cetatea de pământ. Au fost trasate două secţiuni paralele (60X1 m) la 4 m nord de S-I/'l932, descoperindu-se mai multe complexe arheologice ce vor fi prezentate în rândurile ce urmează, urmând-să insistăm asupra cuptorului dacic de meşteşugar. I. Descoperiri neolitice. Au fost găsite rămăşiţele a două locuinţe neolitice, prima o locuinţă adâncită (în S-II), complet distrusă de alte două locuinţe din mileniul I e.n., şi o locuinţă de suprafaţă (la fel în S-II), din care s-a mai păstrat intact un fragment de vatră. Ambele au formă patrulateră cu laturile uşor rotunjite. Materialul arheologic se compune din aşchii de silex şi obsidian şi din fragmente ceramice puternic corodate. Din punct de vedere cultural ele se înscriu în cadrul descoperirilor neolitice anterioare de la Biharea şi aparţin, de asemenea, grupului Ceşmeu (contemporan cu grupul Bucovăţ1 de pe Mureşul inferior şi Banat) al culturii Turdaş. (v. Pl. II—III) II. Descoperiri de la sfârşitul epocii bronzului si începutul epocii fierului (Br C D-HaAj). (v. Pl. IV, V/l, 2, VI/1). Sub atelierul de lucrat piepteni din sec. V—VI e.n. (din S-I, ce va fi prezentat în rândurile ce urmează), a fost descoperită o groapă cu materiale arheologice de la începutul epocii fierului: cu ceramică, fragmente de pământ (chirpic) cu puternice urme de ardere secundară, dintre care materiale remarcăm un fragment din pereţii unui vas-cuptor portativ caracteristic acestei perioade istorice. Groapa (lungă de 3,50 m şi lată de 1,25—1,50 m), poate să se încadreze în complexele de cult1 2 (sau morminte)3 descoperite în campaniile anterioare la Biharea. 1 Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, 1979, p. 149—155. 1 S. Dumitraşcu, Săpăturile arheologice de la Biharea, în Materiale şi Cercetări Arheologice, Tulcea, 1980, p. 137—139, fig. 1—3. 3 Idem, Rituri şi ritualuri de înmormântare de la începutul epocii fierului (BrCD—Ha AR în descoperirile din nord-vestul României, în Crisia, XVII, 1987, p. 305—312.
