Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
318 4 Oraşul Satu Mare a fost pentru grafician punctul de pornire, dar şi locul de despărţire veşnică, astfel că donaţia oferită înainte de moartea sa cu câteva luni, a devenit şi un gest de recunoştinţă faţă de locul natal. Imaginea celor 20 de desene vorbesc despre un artist profund meditativ, de o mare sensibilitate dar şi emotivitate în acelaşi timp, pasionat de arta pe care o cultivă. Jocul spiritual pe care ni-1 propune Erdős, apare ca un ecran între setea de iluzii al artistului şi uneori spaima de a trăi. Anecdotica imaginilor sale nu este lipsit de importanţă, dar la un moment dat constituie un pretext, un mijloc de exprimare a armoniei şi ritmului, un mijloc de fixare a aparenţelor, prin străbaterea cărora se ajunge la spiritul lor. Am arătat că Omul este personajul principal al desenelor sale; acesta este acea punte dintre creator şi privitor care defineşte calitatea emoţiei artistului transpusă în operă. Liniile de forţă ideatice care direcţionează cele 20 de compoziţii sunt cu caracter generalizator la adresa Omului: condiţia şi destinul său, sensul devenirii sale, neliniştea şi anxietatea, bucuria şi liniştea, trecerea timpului fără a exclude nostalgia unor străfulgerări romantice, viaţa şi moartea, tinereţa şi bătrâneţea. Diversitatea de motive, de semne, multe ori cu rang de simbol ce înconjoară personajele imaginii: aripi (fie albe sau negre), draperii, o floare, inimă, un porumbel, un faun, măşti, elemente arhitecturale sau chiar fragmente de versuri (ca în cazul lucrării „Baladă Villon“), comportă o acumulare de umanitate care prin concentrarea intr-un motiv sau semn anume, duce spre un infinit de asociaţii ale valorilor umane. Toate aceste detalii cu o puternică încărcătură metaforică, vin să întărească şi să susţină ideatica imaginii în ansamblul ei. în lucrări ca: Icar I şi Icar II, Victorie, Poem, Baladă Villon, Ofrandă, Capricii, Poetica, Nike, Desen, şi altele, simbolistica utilizată provoacă un răsunet uman mai prelung şi mai profund, fără de care complexitatea spuselbr imaginii ar fi mai săracă. Pentru a „citi“ desenele lui Erdős în diversitatea şi complexitatea lor este necesar de un mare sentiment comun, care să conducă privitorul spre operă. în acest sens ErdSős utilizează acele motive sau semne în mod asociativ, bazându-se pe o educaţie seculară a numeroaselor generaţii umane. Fără a face o educaţie estetică, artistul apelează la lectura, sensibilitatea şi nu în ultimă instanţă la dorinţa şi deschiderea privitorului în a-i înţelege mesajul, gândurile, frământările (Victorie, Simbol, Rădăcini I, Solititudine, Primăvară de april, Ofrandă II, Unire, Compoziţie, Studiu, Poem II, Baladă). Totul se petrece în jurul figurii umane, a eternului omenesc, aspirând la condiţia generalităţii. Criticul de artă Dan Grigorescu scria în catalogul de inaugurare al expunerii donaţiei: „A creat o tipologie dar nici unul din portretele sale nu este un exemplar dintr-o serie, ci are vibraţia clară a liniei, din expresivitatea figurii, din raporturile stabilite de artist între omul portretizat de el şi portretul, la fel de individual al priveliştii. Graţia candidă a femeilor, energia pietroasă a bărbaţilor sunt notate în imagini antologice ce dau măsura întreagă a semnificaţiei simbolice a acestui univers profund specific. Uneori floarea devine zbor de fluture, lemnul cântec de violoncel, lumina
