Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
3 317 Cu toate ororile trăite este poate cel mai ciudat că Erdős exclude din opera sa amprenta acestor tenebre. Singura schimbare esenţială în arta sa în anii de după război, este faptul că artistul părăseşte pentru totdeauna pictura şi se dedică desenului. în anii care urmează Erdős se renaşte în artă. Personalitate artistică cu o creaţie prodigioasă, Erdős se înscrie în acea generaţie de graficieni, care au definit acest gen al artei plastice pe o perioadă de mai bine de 45 ani. Ne putem aminti de câţiva artişti ca: Jules Perahim, Vasile Kazár, Ligia Macovei, Vasile Dobrian, Cik Damadian, Florica Cordescu, Gheorghe Ivancenko, Gy. Szabó Béla sau Geta Brătescu, Cornelia Daneţ, Marcel Ghimoagă, Octav Grigorescu, Feszt László şi mulţi, mulţi alţii, astăzi cu o creaţie fie încheiată, fie în desfăşurare, constituind un capitol valoros al graficii româneşti, fără de care imaginea generală a artei noastre plastice ar fi incompletă. Această generaţie a asigurat continuitatea în viaţa artistică, ce-şi trage seva din opera lui Pallady, Tonitza, Iser, Steriadi, Şirato etc. în acest context „Erdős rămâne în aria artelor plastice un desenator de importanţă republicană şi europeană“, după cum îl defineşte criticul şi istoricul de artă Mircea Deac3. Prin arta sa Erdős şi-a câştigat un statut de autentică şi definitivă clasificare într-o ierarhie stabilă a valorilor, prin ceea ce rămâne din trecerea artistului: opera. Graficianul a lăsat o moştenire vastă, bogată ca tematică cu un desen structurat pe o notă particulară, dovadă a unei personalităţi creatoare puternice, originale, închinată artei şi oamenilor, lăsând amintirea unui spirit profund umanist. Dar, a-1 limita pe Erdős şi opera sa, cum se mai întâmplă, la ciclul de desene închinat oamenilor din Ţara Oaşului şi Maramureşului, este nedrept. într-adevăr Erdős a fost un rapsod al acestui spaţiu aparte, de o mare forţă morală şi umană, însă acesta nu este unicul adevăr al artei sale. Astăzi când avem posibilitatea de a privi şi analiza opera în totalitatea sa, putem concluziona că centrul preocupărilor sale artistice a fost mereu Omul şi imensa lui complexitate, acesta rămânând personajul principal al lumii sale artistice. Privind cele 20 de desene ale donaţiei afirmaţia făcută devine şi mai convingătoare. Erdős a fost un mare sentimental, care nu a putut şi nici nu a vrut să smulgă imaginea omului din desenele sale. A iubit nespus de mult muzica, poezia, tot ce a creat omenirea nobil şi frumos. Istoricul de artă Vasile Drăguţ nota despre artist printre altele: „Neîndoielnic, Paul Erdős este un sentimental care nu trece indiferent prin faţa marelui spectacol al lumii. Liniile ce se aşează spontan pe hârtie cu prilejul notaţiilor ,,pe viu" au o sensibilitate de seismograf, dezvăluind legături secrete dar eficiente între ochi şi mână, traseul acestor legături trecând chiar prin inima artistului. Dar cu aceasta nu am spus totul, pentru că Paul Erdős nu este doar un senzitiv care înregistrează nediferenţiat ceea ce i se oferă privirii. Dimpotrivă, lucrările sale (...) vădesc o excepţională viteză şi siguranţă în procesul de selecţie a elementelor caracteristice capabile să asigure comunicarea cu esenţialul4. * * 3 Deac, Mircea, în catalogul Expoziţia retrospectivă Paul Erdős, Muzeul de artă a R.S.R., Bucureşti, 1986, pag. 10. * Drăguţ, Vasile, Paul Erdős. Profil, în revista ARTA, nr. 6, 1984.
