Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
282 30 (9.1.672—674). Această intenţie s-a extins la unele curente mai recente, că este indiferent artistului dacă frământările lui întruchipate în „subiecţi citatea expresiei“ cum poate fi înţeles de spectator, este lăsat la cheremul „specialiştilor“, care dau explicaţii diferite şi formează un „lobbi“ ce menţine totul nezdruncinat. Consider o epocă a crizei, anii în care s-a născut arhitectura modernă şi curentele de pictură sus-amintite manieriste. Criza urbanistică a apărut în centrele economice mai dezvoltate, unde industria s-a concentrat masiv în oraşele cele mai mari. Revoluţia industrială a fost pornită în Anglia, provocat de „spiritul“ eficienţei, scrie Jouvenel (56.43). De la universitatea din Glasgow invenţia lui Watt „a doua maşină de aburi“ a revoluţionat industria, adică productivitatea ei, atunci când cu combustia cărbunelui, fabricile au devenit independente de la puterea metrică a râurilor şi au început concentrarea producţiei în oraşe.. .“ (23.1.392). Când braţele de muncă în număr mare au fost concentrate în uzine şi apoi cât mai multe uzine aduse în oraşe a CRESCUT productivitatea „maximizează“ numărul braţelor —• şi locurilor de muncă, a alimentării uzinei şi a oamenilor, îmbunătăţeşte transportul lor, administrarea, informaţia etc. Eficienţa se optimizează cu REDUCEREA „minimizarea“ densităţii amplasării clădirilor din oraş şi uzină, a lungimii reţelelor de drum, apă, canal şi electrice, a cheltuielilor comunale, dar şi a celor de producţie se rentabilizează, cu reducerea consumului de materiale, energie, timp de lucru, salar, în cadrul proiectării, fabricării tipizate, standardizate şi execuţia industrializată. Ieftinirea produselor a înlesnit creşterea consumului şi a bunăstării, dar creşterea populaţiei orăşene, densitatea construcţiilor şi drumurilor a mărit aglomerarea circulaţiei rutiere şi poluările, pericolele, stressuri şi o sumedienie de „efecte neprevăzute“ (57.XX.457). Este subiectul multor studii ştiinţifice despre dezechilibrul biologic şi ecologic, mai nou despre sociologia habitatului, care se ocupă de înstrăinarea provocată locatarilor în locuinţe prefabricate, executate industrializat, care elimină contactul cu natura, relaţiile etnice şi sociale tradiţionale, vecinii abia se cunosc, deseori se duşmănesc. Locuinţele au funcţia redusă la dormit, sunt neîncăpătoare pentru viaţa în comunitate cu vecinii, cu mai mulţi prieteni, sau chiar cu familia. în lipsa zilnică a părinţilor salariaţi, copii rămân necontrolaţi, ştrengărind, se înrolează în bande diferite de huligani, hippi, galerii, bântuie promiscuitatea sexuală cu boli ca de ex. SIDA etc. avorturi, creşte consumul de droguri, criminalitatea, divorţul la părinţi, astfel descompunându-se viaţa familiară. Pe lângă defectele funcţionale şi sociale în criza arhitecturii, au apărut şi cele estetice, amintit mai sus la şcoala din Chicago, unde funcţionalismul unilateral, ingineresc-utilitarist e eclipsat aspectul estetic. La construcţia industrializată — din materiale prefabricate — a blocurilor de locuinţă din considerente utilitariste s-a făcut abractizarea formelor, uniformizarea lor, neglijând cu exces caracteristicile specifice locale, tradiţionale, stiluri a diferitelor naţionalităţi şi etnii — aşa cum am mai amintit —• criticată la Congresul din Varşovia în anul 1981. Au fost uniformizate până la exces blocurile de locuinţe, răspândite în toate centrele industriale, unde administraţia localităţilor, oficiile şi unităţile economice, care au făcut investiţii, impun proiectantului acceptarea punctului de ve-
