Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Artă

31

283

dere al eficienţei utilitare, iar unde era regim dictatorial, specialiştii erau neglijaţi şi mai mult.

Creşterea peste măsură a oraşelor americane a degradat „calitatea vieţii“ — constată A. Toffler — cauza ei este ponderea exagerată a „indicatorilor cantitativi“ în economia investiţiilor urbanistice (59.422—423) (subînţeles în goana după profit T. B). în cercetările sale ştiinţifice B. de Jouvenel susţine că degradarea calităţii vieţii al „amenităţii“ mediului ambiant provine din „cultul eficienţei“, a goanei după profit, ca un scop în sine. (56.43). Propune ca remediu eficienţa economică să fie subordonată scopurilor „amenităţii“ (56.103), consideră riscantă şi greşită propunerea economistului american K. Galbrait, diminuarea creşterii eficienţei, oprirea creşterii puterii productive, deoarece: „ .. . ea e atât de esenţială societăţii.. . încât aceasta ar risca să se prăbuşească în cazul unei asemenea diminuări.“ (56.11.76). Clubul de la Roma în al doilea raport al său propune „controlul uman“ al exceselor în obţinerea eficienţei. (58.XIV, XX.). Şcoala din Frankfurt (Adorno, Marcouse), au demonstrat opoziţia antinomică între progresul civilizaţiei tehnice, faţă de scopurile umaniste. Diminuarea eficienţei a fost subiectul Congresului Internaţional de Filozofie de la Vama din anul 1973. Este o problemă milenară, amintită de către Platon în Republica (cap. 423 a), că îmbogăţirea exagerată a meseriaşilor dăunează cinstei lor, la fel precum utilitarizmul corupe deciziile valorice. în „Republica“ (cap. 423) propusă de către Platon: „...toată lumea dispune de proprietate sau cel puţin este liberă să le achiziţioneze, până la o anumită limită, îngăduită de lege“. (60.364). Propunerea lui Platon, să limiteze îmbogăţirea cu legi, nu a fost acceptată de contemporanii săi, că dreptul neîngrădit la proprietate, echivala şi la ei cu libertatea (62.11.115). Egalitarismul iacobin al lui Rousseau şi micii burghezii, doreau să limiteze cu legi propreitatea şi profitul, dar legiferarea în Constituţie, — proiectată de, către Robespierre, care i-a costat viaţa —1 nu au reuşit să-l introducă. I. G. Fichte cerea limitarea câştigului: „ ... averea dacă depăşeşte măsura... conturbă activitatea altora şi libertatea lor...“ (61.14.647). Goana după profit în cadrul progresului actual al industriei se opreşte automat în perioada de recesii, oprindu-se investiţiile, dacă viaţa consumatorilor este periclitată de poluări, piaţa reduce creşterea eficienţei, la „progresul posibil“ (Brotland).

BIBLIOGRAFIE

— Cifrele puse în paranteză dreaptă sunt cărţile citate mai jos.

— Cifrele puse în paranteze curbe sunt trimiteri la ilustraţie.

— In paranteză dreaptă, prima cifră este cartea citată, înşirată mai jos, a doua cifră romană este volumul cărţii, sau pagini numerotate cu cifre romane, apoi este numărul paginii, sau la notarea cap. (capitol) este numărul şi cifra de pe adnotările originale. Citatele apărute în limba maghiară, sunt traduse de mine.

1. Szatmár vármegye monográfiája, Budapest (Bp.) 1908;

2. Revista „Elet és tudomány“, (Bp.), 1948 április 1; Gönyei S.; A paticstól a vasbetonig.

3. Satu Mare, Studii şi comunicări 1969. Tóth A.; Metode în cercetarea tipologică etc.;