Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Istorie
134 8 în zilele de sărbătoare, când aveau mai mult răgaz, preoţii şi diecii compuneau versuri inspirate de realităţile lumii în care trăiau. Ştefan din Buzeşti, bun cunoscător a versurilor Psaltirii lui Dosoftei (dovadă primele două versuri din Psalmul 51 consemnate la fila 235) compune „Verşu bucatelor“, alăturându-se celor care în secolul al XVIII- lea au avut preocupări literare. „Verşu de veselie bărbatului şi a muierii plângere“ scris de popa Ion, sub formă de dialog, este o scenetă între (B) bărbat şi (M) muiere, fiind un text cu nuanţe satirice şi moralizatoare înscriindu-se în şirul producţiilor dramatice originale scrise în secolul al XVIII-lea, în limba română. Parcurgând şirul însemnărilor de pe acest Minei, descifrăm strădania unor cărturari modeşti din această parte a ţării de a se implica profund în cadrul intim al vieţii spirituale, pentru păstrarea limbii şi unităţii naţionale. Ei au fosf cei care şi-au asumat rolul de „luminători“, aportul lor la evoluţia învăţământului fiind covârşitoare, aducând cartea în atenţia locuitorilor satelor, folosind cuvântul scris ca un mijloc important de comunicare între oameni. Revenind la copistul Mineiului prezentat, a cărui activitate a fost determinată de dorinţa de a sluji limba şi cultura naţională, el a fost pentru timpul său cărturarul conştient de rolul asumat în derularea fenomenului cultural.7 Alături de exemplarele de carte românească tipărită şi de copiile manuscrise, care au circulat în ţinutul sătmărean, acest Minei ilustrează farmecul graiului din nord-vestul Transilvaniei la cumpăna veacurilor XVII—XVIII, făcând parte din categoria bunurilor patrimoniului naţional. PATER CHIRILÄ VON ACIUA — KOPIST AUS DER ZWEITEN HÄLFTE DES XVII-TEN JAHRHUNDERT (Zusammenfassung) Der Artikel befasst einen handgeschriebenen „Minei“. Es wird auf die besondere Bedeutung dieser Handschrift für das rumänische Kulturleben aus Sathmar hingewiesen. Ein ehemaliger Lehrer, Pater Chirilă hat vielen Kirchen Bücher geschenkt, die er mit viel Mühe und Eifer kopierte, weil damals noch sehr wenige gedruckte Bücher waren. Das Buch „Minei“ ist von der slavonischer Sprache übersetzt worden, und schildert einen Aspekt der Sprache aus den Nord und Nord Vest Teil des Landes, am Ende des XVII-ten. Die Handschrifte wurden sorgfältig von den Gemeinschaften bewahrt, denen sie gehörten, und die Schriftliche Bemerkungen die die Lehrern und Patern auf die Manuskripte machten, bleiben als Botschaft für alle nachkömmliche Generationen. Der Inhalt dieser Schriftlichen Bemerkungen ist sehr verschiedenartig und stellt einige Seiten der Geschichte vor. Knapp verfaßt, diese Handschrifte sind teure Quellen die auf die soziale, ökonomische und kulturelle Wahrheiten hinweisen, in den XVIII-ten Jahrhundert in diesen Teil des Landes. 7 A scris diacul Gheorghe din Surdeşti, anul D.lui 1708.
