Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)

Arheologie

ARHEOLOGIE

PROBLEME NOI ÎN INTERPRETAREA GRAVETIANULUI ORIENTAL DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

MARIA BITIRI

Valorificarea materialelor descoperite în aşezarea paleolitică de la Udeşti-Suceava, a prilejuit identificarea unei piese de tip „point ă cran“ în cadrul unui complex gravetian şi introducerea în discuţie a problemei influenţelor răsăritene de tip Kostenki-Avdeevo, pe teritoriul României (Maria Bitiri, 1981).

Urmărind problema în continuare am constatat existenţa unor astfel de piese şi în alte staţiuni paleolitice, care permit delimitarea unor anume grupe cu implicaţii în discuţia privind diversitatea industriilor gravetiene şi direcţia lor de mişcare. Constatăm astfel că primele piese de acest tip au apărut în S. E. Bazinului Transilvaniei, în Ţara Birsei, într-o aşezare descoperită şi cercetată de J. Teutsch încă în anii 1910—1911, la Sita Buzăului, pe malul drept al pîrîului Cremenea, în mediul unei culturi cu afinităţi pentru staţiunile paleolitice din Bazinul Vienei (J. Teutsch, 1914).

Piesele în discuţie au fost sesizate şi puse în valoare de către cunoscutul paleolitician francez, H. Breuil, într-un comentariu asupra descoperirilor paleolitice din Transilvania, întocmit în urma unei vizite în România (H. Breuil, 1925).

Ulterior piese de acest gen au mai apărut în zona estcarpatică a României, pe Valea Bistriţei, la Buda (V. Căpitanu, 1967) Bofu Mic şi Bistricioara (C. S. Nicolaescu-Plopşor, Al. Păunescu, FI. Mogoşanu, 1966), apoi la Udeşti M. Bitiri, 1981).

Ţara Birsei

între microdepresiunile intramontane ce străjuiesc Podişul Transilvaniei în partea de est, cea cunoscută sub denumirea de Ţara Birsei a făcut obiectul cercetărilor paleolitice sistematice mai vechi şi mai noi, scoţîndu-se la iveală materiale deosebit de interesante atît în staţiuni deschise cît şi în peşteri.

Motivul primelor cercetări l-a constituit toponimia locală, care indica în limitele comunei Buzăul Ardelean (astăzi Sita Buzăului), denumiri de Cremenea (sat) şi Valea Cremenii (pîrîu). în anul 1910, verificînd semnifi-