Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Arheologie
10 2 caţia acestor denumiri, J. Teutsch a descoperit depozite naturale de silex (cremene) şi mai multe piese cioplite din astfel de rocă în abruptul unei surpături de pe malul drept al pîrîului Cremenea la poalele Dealului Negru. De la început a bănuit existenţa unei aşezări paleolitice şi spre a se verifica a prezentat materialele unor specialişti (M. M. Hoernes, J. Szombathy şi Rutot) care le-au atribuit aurignacianului. în anul 1911, J. Teutsch a întreprins ample săpături, prilej cu care a strîns peste 20 000 de piese. Ulterior întreaga colecţie a fost examinată de R. R. Schmidt, apoi de H. Breuil, fapt ce a dus la recunoaşterea valorii deosebite a materialelor şi la realizarea unui studiu competent prin care aşezarea de la Sita Buzăului a devenit un punct de referinţă pentru paleoliticul din zona intracarpatică. Aşadar, aşezarea s-a aflat într-o zonă bogată în depozite naturale de silex de bună calitate, pe un mic platou al Dealului Negru, ce se ridica cu 15 m deasupra confluenţei pîrîului Rău cu Cremenea, afluent al Buzăului. Stratul de cultură a fost identificat într-un lemn cenuşiu la 1,6— I, 8 m adîncime, sub un depozit masiv de pantă. Două vetre de foc organizate pe lespezi de piatră, o mare cantitate de spărturi şi deşeuri de cioplire şi circa o sută unelte finite, cioplite din silex negru-cenuşiu local, formează întreaga documentaţie arheologică. Nu s-au făcut statistici şi nu se cunoaşte cu precizie numărul fiecărei categorii de unelte, iar în prezent colecţia este împrăştiată în diverse muzee şi pe alocuri amestecată cu materiale provenite din cercetările ulterioare întreprinse în zonă de către M. Roska. Beneficiem în schimb de un studiu competent întocmit sub directa îndrumare a lui R. R. Schmidt, după cum şi de observaţiile ulterioare ale lui H. Breuil, fapt ce ne dă garanţia că s-au sesizat toate elementele caracteristice acestui complex. Reiese astfel că sîntem în faţa unei industrii cu numeroase nuclee şi lame, adesea masive şi, o gamă variată de unelte pe lame diverse. între lamele retuşate atrag atenţia în primul rînd cele cu scobituri laterale (simple, opuse largi de tip „étranglée“ şi multiple), unele găsindu-şi analogii în aurignacianul din Banat (FI. Mogoşanu, 1978) şi mai rar în cel din Ţara Oaşului (M. Bitiri, 1972). Dintre acestea H. Breuil a detaşat două lame cu scobituri unilaterale plasate către baza pieselor pe care le-a considerat a fi comparabile cu cele mai arhaice piese de tip „point â cran“ de la Willendorf („. . . la coche, unilatérale, est piacáé vers la hase d’une lame, a la maniere du cran des pointes â cran Ies plus frustes de Willendorf (Autriche); elles peuvent en étre des précurseurs“. H. Breuil, 1925, p. 204). Alte lame retuşate sínt cele cu vîrful ascuţit (appointees) şi cele microlitice de tip „â dos rabattu“ cu baza retuşată şi vîrful ascuţit, care sínt mai puţin numeroase, dar care constituie un element mai tîrziu ce anunţă deja gravetianul propriu-zis.
