Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Istorie
242 4 chLs porcii „domnimii“. Dar, el mai zice că, totuşi înainte de asta cu 10 ani, a fost prezent cinci Voievodul (Vajda) din Tătăreşti aflător în slujba oraşului a rostit o împotrivire, o oprire („elenzette“) chiar în faţă sa, înterzicînd ghindăritul pentru porcii „domnimii“ în acea pădure, însă altceva afară de cuvînt, adică afară de interdicţie verbală, nu a mai fost nimic. Deci, este a se înţelege că atunci nu a intervenit închiderea porcilor contelui şi nici despăgubiri nu i s-au cerut. La întrebarea a treia, voievodul Mihai Pop, accentuează că, născut fiind în Tătăreşti, unde locuieşte şi acum, ştie încă din copilăria sa, — „să tot fie vreo 30 de ani de atunci“, — că încă de pe acea vreme obişnuia să ghindărească porcii „domnimii“ în amintitele păduri. De data aceasta, observăm că voievodul aflat in slujba contelui, — caută să susţină cauza unei eventuale uzucapiuni de 30 de ani care i-ar fi fost favorabilă mai marelui de peste comitat. Dar, la întrebarea a cincea, voievodul Mihai Pop, declară totuşi că, „acu o săptămînă, pe cînd tocmai sosea acasă în Tătăreşti“, a văzut cum patru gornici ai oraşului Satu Mare (pe care îi şi arată pe nume) au minat porcii „domnimii“ „chiar în curtea voievodului din Tătăreşti dependent de oraşul Satu Mare“ şi atunci a înţeles că gornicii aceia îi mină şi închid din porunca oraşului Satu Mare. Din lunga declaraţie a voievodului Mihai Pop nu vom reţine alte date, ele nefiind importante pentru tema noastră, vom face însă un pas înainte spre a scoate la lumină numele unui alt voievod local. Din voluminosul dosar al aceluiaşi proces la 18 oct. 1769, mai aflăm că şi în satul Mădăras („Madarasz“) din apropierea oraşului Satu Mare, există un alt voievod în funcţiune, exact în aceeaşi vreme cu voievozii din Tătăreşti, la al 25-lea martor în proces, este interogat Georgiu Pop, care declară că el personal, voievod fiind înainte de asta cu 4 sau 5 ani, pe o perioadă de 7 ani la rînd, a auzit, aşa din cînd în cînd, de la porcarii „domnimii“ că turma de porci a contelui umblă în pădurea de „Goruni“ („Szatmári Cser Erdőben“) care era proprietatea oraşului Satu Mare. El ştie că, „îndată ce oraşul îşi bagă turma la ghindărit, tot atunci slobozeau şi oamenii contelui turma acestuia acolo, la ghindărit. Altceva el nu ştie.“10 Aflăm deci, că acest Georgiu Pop fusese voievod în Mădăras pe timp de şase ani la rînd, începînd de prin 1757 şi pînă prin 1764. Nu ni se spune care a fost succesorul său în funcţia voievodală de la 1764 şi pînă în 1769 cînd începe procesul. E logic că voievodul nu putea lipsi, dar fiind în proces se urmărea obţinerea de probe asupra unor stări de fapt petrecute în perioade mai îndepărtate („de vreo 30 de ani“) care puteau fi, utile uzucapiunii, acesta nici nu ar fi fost citat sau poate că acesta o fi fost prea tînăr spre a fi putut afla de ele, deci, şi în Mădăras fiinţa încă voievodatul în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. 10 Arhivele Statului Cluj Napoca; Fond doc. Comitat Satu Mare, acelaşi fond ca la nota 9.
