Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Istorie
CONSCRIPŢIA URBARIALA A LOCALITĂŢII SANISLAU DIN 1774 ZORA BELEAN- ION BELEAN Instaurarea dominaţiei austriece în Ungaria şi Transilvania, în urma războaielor pentru alungarea puterii turceşti dintre anii 1683—1699, aduce profunde schimbări în toate domeniile vieţii sociale deschizînd perspective de dezvoltare, printr-o nouă orientare economică. Concomitent, s-au impus şi consecinţele acesteia determinate de vastul aparat statal de plătit cu armatele sale permanente de întreţinut şi povara necontenitelor războaie de expansiune, astfel că noul regim a oferit acestor provincii mai mult sarcinile decît beneficiile superiorităţii sale. Pentru a-şi spori veniturile, statul trebuia să intervină în reglementarea raporturilor dintre iobagi şi nobilime reducînd sarcinile senioriale pentru a spori capacitatea de plată a supuşilor. Pe această linie se înscrie reglementarea urbarială de la 1767 pe care împărăteasa Maria Tereza a motivat-o ca o necesitate pentru liniştirea mişcărilor ţărăneşti şi apărării poporului contribuabil de asuprire şi abuzuri. Reglementarea este o acţiune complexă stabilind mărimea şi structura sesiei, precum şi sarcinile urbariale în funcţie de aceasta. Pentru comitatele Arad, Bihor, Maramureş şi Sătmar, sesia întreagă s-a stabilit între 26—36 iugăre arător, 8—12 coase (echivalent cu 8—12 iugăre) fînaţ. Obligaţiile de lucru s-au stabilit la o zi pe săptămînă cu vitele sau două cu palmele pentru sesia întreagă, ziua socotindu-se de la răsăritul pînă la apusul soarelui incluzînd mersul şi venitul, timpul de mîncat al supusului şi de hrană şi adăpatul vitelor. Lucrul cu vitele se înţelege cu două vite de jug şi carul propriu, iar la arat patru vite, plug şi grapă proprie. în caz că nu are patru se întovărăşeşte cu altul făcînd două zile în loc de una. Jelerul ce are casă (inquilin) trebuie să lucreze 18 zTle pe an, iar cel fără casă (subinquilin) 12 zile pe an cu palmele. Conscripţia mai cuprinde o serie întreagă de reglementări privind raporturile dintre stăpîn şi supuşi. în acest context prezentăm urbariul localităţii Sanislău din 17741 care constituie un argument al modului în care era respectată reglementarea urbarială pe domeniul Antal Karolyi din Sanislău. Prezentarea acestui urbariu înfăţişează atît aspectele generale cît şi unele aspecte particulare ale raporturilor agrare din zona Sătmarului. Urbariul cuprinde două părţi: 1 Arhivele statului Budapesta, Fond: Comitatul Satu Mare, dosar Sanislău, p. 1—9 (microfilm aflat în Muzeul Şcolii generale Sanislău, planşa II—III).
