Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Arheologie
3 11 Dar cea mai numeroasă şi diversă categorie de unelte o constituie burinele, situaţie de excepţie pentru culturile paleoliticului superior de pe teritoriul României. Se remarcă raritatea formelor specifice aurignacianului mijlociu, burinul de tip „busque“ fiind reprezentat doar prin două exemplare tipice, după cum remarca H. Breuil. O frecvenţă mai mare întrunesc burinele „bec de flute“ şi cele pe colţ de lamă frîntă, toate dominate însă de tipul realizat pe colţ de lamă trunchiată. Ultimul tip de burin, alături de străpungătoare (perţoirs) asigură complexului un aspect gravetian bine format al culturii. Aceste tipuri de unelte mai apar pe teritoriul României doar în zona estcarpatică, cu o frecvenţă mai mare la Lespezi, Bofu Mic şi Udeşti, într-o etapă superioară de dezvoltare a gravetianului. Gratoarele sínt puţin numeroase şi între acestea două exemplare sínt cioplite pe lame lungi cu laturile retuşate, iar altele pe aşchii late sau pe lame scurte. Două exemplare sínt cioplite pe aşchii groase şi prezintă tipul „museau“ şi „nucleiform“. Un exemplar este de tip „earéné“, singurul tipic pentru aurignacianul mijlociu, dar care alături de alte şapte piese cu o patină mai puternică formează un grup restrîns de piese separate de H. Breuil şi apreciate ca ceva mai timpurii. în ansamblu însă sîntem în faţa unei industrii dezvoltate, apreciată de H. Breuil ca avînd unele tendinţe către aurignacianul superior (gravetian oriental), foarte nete prin burine, mai puţin definite, dar apreciabile, prin apariţia pieselor de tip „point â cran“ („avec quelques tendences â l’Aurignacien superieur, trés nettes pur les burins, moins définies, mais appréciables, par l’apparition de la pointe â cran, et le caracter parcimonieux des retouches laterales des lames“). H. Breuil, 1925, p. 206. Cercetări mai recente întreprinse la Cremenea, în aşezarea „Malul Dinu Buzea“ descoperită de M. Roska în apropierea primei aşezări, au dus la precizarea poziţiei stratului de cultură. Acesta este situat în partea superioară a depozitului ce caracterizează Complexul interstadial Ohaba (W2/W3), oscilaţia Herculane I, cu care poate fi omologată şi poziţia complexului litic descoperit de J. Teutsch în prima aşezare de la Cremenea. în plus, ultimele cercetări au prilejuit descoperirea unui nivel gravetian, într-un depozit de la sfîrşitul tardiglaciarului — faza pinului (M. Cârciumaru, 1980, p. 174—183). între materialele descoperite la Malul Dinu Buzea sínt foarte puţine piese tipice iar între ele nu s-au mai identificat piese de tip „point ă cran“. O astfel de piesă a mai apărut în zonă doar în aşezarea de la Costanda- Lădăuţi (10 km nord-est de Cremenea), descoperită la nivelul unui depozit tardiglaciar. Materialele tipice au un pronunţat fond gravetian, constînd din piese ă dos, lame retuşate, gratoare, între care unul de tip „bec“ şi un trapez, pe baza căruia complexul a fost atribuit tardenoazianului (Al. Păunescu, 1966, p. 324).
