Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
422 4 locuitorilor loturi tip, de două iugăre, rămînînd neîmproprietăriţi 200 de locuitori, timp în care în comună se crease o rezervă de 250 iugăre22. La fel în plasa Ugocea, unde din 25 de comune 11 n-au fost satisfăcute cu pămînt suficient,23 comunelor Bicău şi Remetea Oaşului din plasa Seini nu li s-au atribuit loturi de împroprietărire24 25 iar în plasa Somcuta Mare, în 9 comune nu s-au expropriat de loc terenuri arabile.23 La această situaţie s-a adăugat şi faptul că multe moşii au fost expropriate în aşa fel încît pămîntul cel mai rău s-a dat ţărănimii.26 Organele însărcinate cu aplicarea reformei agragre au contribuit în mod nemijlocit, prin hotărîrile pronunţate la crearea şi întreţinerea unei stări de spirit extrem de încordate. Această stare a fost mai pronunţată în comunele şi satele din Codru27, unde ţăranii au fost frustaţi de drepturile ce li se cuveneau prin soluţiile injuste aplicate în privinţa exproprierii moşiilor lui Ludovic Károlyi28 şi mai ales cele aparţinînd lui Mauriciu Tischler şi societăţii „Beltiug“. Conform legii pentru reforma agrară din Transilvania, aceste trei moşii trebuiau expropriate în întregime, proprietarii lor fiind absenteişti iar potrivit prevederilor din art. 26 şi 33, fiind vorba de o regiune de deal unde existenţa locuitorilor era asigurată prin creşterea vitelor, ar fi trebuit fixat lotul-tip de 3—5 iugăre atît pentru pădure cît şi pentru păşune, ori organele competente scutind suprafeţe mari ale Forestierei „Beltiug“ şi ale lui Mauriciu Tischler, iar o mare parte a moşiei lui Ludovic Károlyi, singura expropriată în întregime,29 fiind declarată rezervă de stat, îndreptăţiţilor li s-au fixat următoarele loturi-tip: 3 iugăre, arător; 2 iugăre, păşune şi 1—2 iugăre pădure.30 Astfel, unele comune au rămas complet fără pădure, Socond şi Sandra, altele fără păşune, Soconzel iar 601 capi de familie din Beltiug au primit doar 74 iugăre de pădure.31 Ani de zile ţăranii din cele 9 comune din Codru au bătut drumurile pe la diferite autorităţi căutîndu-şi dreptatea. Uneori se înregistrau în aceste locuri şi revolte ale ţăranilor din cauza nesatisfacerii de către autorităţi ale cererilor îndreptăţite ale ţăranilor. Un raport al prefectului judeţului din 20 februarie 1930, carac22 Ibidem, p. 163. 23 Arhivele Statului Satu Mare, fond Consilieratul agricol al judeţului Satu Mare, dosar 60/1925, f. 2. 24 Ibidem, f. 4. 25 Ibidem, f. 8. 26 Satu Mare, nr. 63 din 12 august 1923 şi nr. 43 din 9 oct. 1932. 27 vezi, D. Sandru, Cu privire la aplicarea reformei agrare din 1921 în satele din Munţii Codrului, p. 257—266. 28 D. Sandru, în lucrarea „Reforma agrară din 1921 în România“ citează greşit la p. 186, ca proprietar pe Vasile Károlyi. 28 Acest act a făcut obiectul mai multor procese pentru despăgubiri, intentate de contele L. Károlyi contra statului român (unul şi în faţa Tribunalului arbitrar mixt de la Paris cu nr. 335 din 4 martie 1934), procese care nu erau terminate nici în anul 1938. cf. Muzeul judeţean Satu Mare, inv. nr. 14.733, f. 1—2. 30 „Renaşterea“ (Satu Mare), nr. 1 din 15 ianuarie 1932. 31 Ibidem.
