Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Arheologie
26 i— 2 în felul acesta, pe locul vechilor aşezări (în special cele gravetiene cu un singur nivel) s-au descoperit piese litice izolate, răspîndite pe coama dealurilor. In cazul aşezărilor cu mai multe niveluri de locuire gravetianul suprapune direct aurignacianul, fără a putea afirma însă că este vorba de o evoluţie locală a culturii de la o etapă la alta, ambele straturi reprezentînd faze de dezvoltare discontinuă. Primele dovezi de locuire gravetiană s-au identificat în 1959 la Boineşti5. In toate staţiunile studiate în această parte a ţării cele mai tîrzii dovezi de locuire paleolitică atribuite graveianulut constau din obiecte de piatră cioplită, vetre de foc organizate şi urne răzleţe de arsură. Boineşti Aşezarea paleolitică de la Boineşti se află aproximativ la 1 km vest de satul cu acelaşi nume, pe capătul mai înalt (altitudine 215 m) al unui deal cunoscut sub numele de „Coasta Boineştilor“ sau „Belavara“, în raza comunei Bixad. Dealul este cuprins între rîurile Lechincioara şi Valea Rea, cu axa longitudinală orientată de la nord-est la sud-vest. Coasta Boineştilor, alături de dealurile Remetei Oaşului, formează un fel de insulă înaltă în mijlocul depresiunii, reprezentînd un martor eruptiv vulcanic, format prin erupţiile terţiare ce s-au produs în vestul Carpaţilor Orientali. Cercetările arheologice s-au desfăşurat în patru campanii în perioada 1957—1967, pe o suprafaţă de 185 m.p. şi s-au descoperit trei niveluri de locuire, între care ultimul (III), situat în depunerile orizontului A, a fost atribuit gravetianului. In urma cercetărilor întreprinse s-a constatat că cele trei niveluri de locuire au avut aceeaşi arie de răspîndire, cuprinzînd o suprafaţă de circa 250 m.p. In acelaşi timp s-a constatat că, deşi cele trei straturi se suprapun şi cronologic se succed, ele nu reprezintă urmele unei locuiri şi dezvoltări locale continue fiecare dintre ele face dovada existenţei pe Coasta Boineştilor a trei grupuri de vînători paleolitici, ce au poposit aici succesiv un timp relativ scurt, fiecare fiind purtător al unei anume culturi, într-o anumită etapă de dezvoltare a paleoliticului. Nivelul III de locuire, situat în Orizontul A, gros de circa 0,30 m, cuprinde dovezi ce constau din 382 piese litice, între care doar 31 unelte. Materia primă ce a stat la baza prelucrării acestora constă din opal, care reprezintă majoritatea covîrşitoare, restul revenind diverselor roci silicioase de prund şi obsidianei. Pe lîngă nucleele prismatice cu dimensiuni medii, cunoscute în nivelul precedent, apar numeroase astfel de piese cu dimensiuni mai 5 Maria Bitiri, Aşezarea paleolitică de la Boineşti, S.C.I.V., XV, 2, Buc., 1964.
