Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
7 149 dar presupunem că a fost în colţul B-dului Unirii cu str. Ady Endre, sau aproape vis-a-vis cu începutul străzii Iorga. Locuitorii din mijlocul străzii Enescu susţin că în perioada 1910— 1930, cu ocazia construcţiei caselor au găsit urme de ziduri de piatră din gresie şi morminte cu osemint. Pietrele au fost folosite la fundaţia caselor. S-au găsit urme de construcţii şi în mijlocul străzii. In grădina casei nr. 31 se mai găsesc urmele unui zid lat de 80 cm17 18. Presupunem că sínt rămăşiţele mănăstirii călugăriţelor din Mintiu. Perioada a doua circa de la 1 500—1848 Din această perioadă avem reprezentări, descrieri şi menţiuni despre oraş, despre diferite străzi, chiar şi despre anumite edificii. Locuinţele sínt şi acum din lemn cu schelet de lemn cu împletitură de nuiele dată cu pămînt. Un raport al oraşului, pentru forurile superioare din 1762 scrie că în oraş împreună cu Mintiu există numai 3 case din cărămidă sau piatră19, celelalte sínt din lemn şi acoperite cu paie sau cu stuf. De aceea de multe ori sínt nimicite de incendii. Parcelele nu au garduri şi străzile nu au fost pavate. Numai în secolul al XIX-lea casele încep să fie construite din cărămidă şi acoperite cu şindrilă, rareori cu ţiglă. Se referă şi la oraşul nostru ceea ce scrie St. Pascu despre majoritatea oraşelor ardelene, şi anume: „Oraşele au un pronunţat caracter semiagrar. Locuitorii oraşelor aveau grădini în jurul caselor, în hotarul oraşului, unde mai posedau ogoare, păşuni, terenuri plantate cu viţă de vie, livezi etc. Creşteau animale mari, care păşuneau în hotarul oraşului pe păşuni întinse. Creşteau de asemenea animale mici, hrănite în gospodărie. Corespunde realităţii tabloul înfăţişat de contemporani privitor la anumite aspecte ale vieţii orăşeneşti: în fiecare dimineaţă la sunetul cornului se deschideau porţile oraşului prin care vitele erau minate la păşunea obştească, iar seara erau duse din nou în oraş (cronicarii scriau că în 1564 ostaşii lui Bathori Ştefan folosindu-se de absenţa uzurpatorului Balassa M., au reocupat cetatea folosind norul de praf ridicat de ciurda obştească, care se întorcea de la păşune). Animalele mici: oile, caprele, porcii erau crescute mai cu seamă în oraş. Porcii nu erau minaţi la păşune afară din oraş, deoarece aici în oraş găseau hrană îndestulătoare fiindcă tot gunoiul, toate resturile de mîncare erau aruncate în stradă. De aceea în oraş era murdărie şi duhoare; nu era lucru uşor să străbaţi străzile unui oraş medieval fără să te umpli de noroi20.“ 17 Szatmár-Németi monográfiája p. 178. 18 Aceste urme se găsesc sub numerele caselor 29, 31, 33, 35, 37, 39, şi 41, în faţa acestor case pe stradă şi în grădini. 19 Arhiva oraşului Satu Mare, anul 1762. Răspunsul la un chestionar cu 87 întrebări. 20 St. Pascu: Voievodatul Transilvaniei, voi. I, p. 244.
