Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Arheologie - Istorie
106 íoarte bogată !n zăcăminte de aramă, fapt ce indică cu siguranţă originea nord-vest transilvăneană a acestui produs (11). Topoarele cu disc şi spin frecvente şi în depozitele de la sfîrşitul epocii bronzului din Ungaria de nord-est în prima fază a perioadei,, dispar din această regiune, aproape cu desăvîrşire, în faza finală, cînd se înmulţesc simţitor bronzurile de provenienţă apuseană (12). In Transilvania se menţin însă pînă în Hallstatt A,, mai ales variantele cu lama plată, din care fac parte şi două din topoarele de la Bătarci (fig. 1, 1, 2) (13). Topoarele cu manşonul prelungit în dreptul cefei sínt şi elecaracteristice pentru sfîrşitul epocii bronzului, începutul epocii fierului. Spre deosebire de exemplarele din Bronzul mijlociu (14), cele din Bronz D — Hallstatt Ai sínt neornamentate. Topoarele de la Bătarci reprezintă una din variantele acestui tip de armă, cu analogiile cele mai apropiate în depozitele de la Dragomireşti, Drajna de Jos (15),. Rebrişoara II (16) etc. Vîrful de lance cu nervura mediană îngroşată, variantă din care face parte şi cel de la Bătarci, este caracteristic perioadelor Bronz D — Hallstatt A,, avînd prototipul tot în Bronzul mijlociu. Cercetătoarea jugoslavă, D. Garasanin, care a alcătuit lista descoperirilor şi a făcut clasificarea acestar vîrfuri, le consideră originare din bazinul carpatodupărean (17). Descoperirea la Wietenberg a unui astfel de vîrf de lance dovedeşte că Transilvania este regiunea în care a apărut cel mai devreme (18). Pentru analogiile piesei de la Bătarci cităm descoperirile de la Rebrişoara I (19), Uriu (20), Sighetul Marmaţiei (21), Galoşpetreu (22). Toporul cu aripioare, deşi fragmentar, deci greu de reconstituit în forma sa inţială, pare să facă parte din variantele la care mijlocul aripioarelor corespunde aproximativ cu mijlocul înălţimii toporului (23),. fiind apropiat de topoarele din depozitele de la Uriu, Rebrişoara I, Galoşpetreu, datate la sfîrşitul epocii bronzului. Tipul de pumnal cu minerul plin prezent în depozitul de la Bătarci este relativ rar întîlnit în bazinul carpato-dunărean. Exemplare asemănătoare provin de la Hust (24), Olcsvaapati (25), Ungaria — loc de provenienţă necunoscut (26), I. Bona consideră acest pumnal, pe care îl numeşte de tip Hust, ca originar din răsărit, din Caucaz şi bazinul Minusinsk (27). In depozitul de la Uioara de Sus, datat in Hallstatt Ai unul din pumnale pare să fie o variantă evohiată a pumnalului de tip Hust, lipsindu-i minerul plin, limba la miner prelungindu-se pe lamă tot în forma unui dreptunghi prevăzut cu două aripioare (28). Celturile cu plisc, tip din care fac parte majoritatea celturilor de la Bătarci, reprezintă una din formele de bronzuri cele mai răspîndite în bazinul carpato-dunărean. Cu mici variaţii de formă, ele sint folosite din Bronz D pînă în Hallstatt B (29). In depozitul de la Bătarci sínt
