Bader Tibor (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 1. (1969)
Dr. P. Bunta: Date privind istoria mişcării muncitoreşti din Satu Mare (1923-1928)
166 8 tiv cu întreprinzătorii. Noul contract prevedea ziua de muncă de 8 ore, din cele 6 zile ale săptămînii. Salariul tarifar orar se fixa la 17—22 lei, iar pentru muncitorii bătrîni şi cei slăbiţi 17—18 lei. Pentru orele suplimentare era prevăzut un spor de 25% pînă la orele 20, şi 50% pentru orele prestate duminica şi în zilele de sărbătoare. Pe şantierele din provincie muncitorii aveau dreptul la un tspor de şantier de 30%, iar durata călătoriei se considera ca timp efectiv lucrat. Pe lîngă acestea se prevedea revizia salariilor din două în două săptămîni şi majorarea acestora cu cite 10% în raport cu scumpirea articolelor alimentare. Contractul colectiv încheiat interzicea angajarea muncitorilor care nu făceau parte din sindicatul local al muncitorilor constructori; pe de altă parte, muncitorii puteau să se angajeze numai la acei întreprinzători care recunoşteau noul contract colectiv.34 Conflictul de muncă dintre muncitorii din construcţie şi întreprinzători nu s-a încheiat însă odată cu încheierea noului contract colectiv. în a doua jumătate a lunii octombrie zidarii au declarat grevă deoarece de la data de 1 mai salariile lor nu au fost revizuite după cum se prevăzuse în contractul colectiv. După cîteva zile de tratative între reprezentanţii muncitorilor şi întreprinzători, greva a luat sfîrşit, soldîndu-se cu victoria parţială a muncitorilor constructori35. La începutul anului 1924 burghezia şi moşierimea au intensificat măsurile represive împotriva P.C.R. şi a mişcării revoluţionare. A fost introdusă starea de asediu în cele mai importante centre industriale, s-au suspendat ziarele centrale ale partidului comunist, s-au închis şi sigilat toate localurile P.C.R. şi ale uniunilor profesionale, au fost arestaţi unii conducători centrali şi locali ai partidului comunist, activişti şi participanţi revoluţionari ai mişcării muncitoreşti. Prin ordonanţele militare din iulie 1924 a fost interzisă activitatea P.C.R., a U.T.C., a Cercului Femenin Comunist, a organizaţiei cultural-sportive muncitoreşti „Prietenii naturii". Odată cu aceasta, a fost îngreunată activitatea Sindicatelor Unitare35/a. La sfîrşitul anului 1924 s-a promulgat „Legea pentru reprimarea unor infracţiuni contra linişte! publice" (cunoscută sub numele de Legea Mîrzescu), care era îndreptată în mod deschis împotriva mişcării muncitoreşti36. în baza acestei legi, numai în decembrie 1924 au fost arestaţi peste 800 de activişti comunişti, între care şi conducători ai Sindicatelor Unitare şi U.T.C. Procesele împotriva militanţilor revoluţionari se ţineau lanţ37. în luna februarie 1924, siguranţa a „descoperit" şi în oraşul Satu Mare „un complot comunist". Făcînd percheziţii la locuinţa mai multor muncitori şi la sediul Sindicatului, organele represive au confiscat cărţi conţinînd idei comuniste, între care şi o carte de curînd apărută: „Versuri proletare". Cu această ocazie s-au făcut mai multe arestări. Printre alţii a fost arestat şi Abrahâm Bernâdt secretarul regional (Tg. Mureş) al Uniunii Unitare a Muncitorilor Chimişti, Metalurgişti şi Petrolişti din România, care se afla la Satu Mare pentru probleme sindi
