Bader Tibor (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 1. (1969)
Dr. P. Bunta: Date privind istoria mişcării muncitoreşti din Satu Mare (1923-1928)
9 167 cale ale muncitorilor metalurgişti din localitate38. în urma acestor evenimente siguranţa a interzis orice adunare sau şedinţă sindicală. Muncitorii sătmăreni, protestînd cu hotărîre împotriva samavolniciei organelor represive, au trimis o delegaţie în capitală. Uniunea Sindicatelor Unitare, luînd apărarea muncitorilor sătmăreni, a trimis pe Gh. M. Petrescu, secretar central al Uniunii Muncitorilor Chimişti, Metalurgişti şi Petrolişti împreună cu delegaţia sătmărenilor la Ministerul de Interne, unde reprezentanţii muncitorimii au protestat cu tărie împotriva fărădelegilor de la Satu Mare şi au cerut ca „deoarece sindicatele lucrează după lege şi autorităţile locale să fie obligate a respecta legea"39. Cu toate măsurile represive luate de guvernul liberal împotriva mişcării revoluţionare, muncitorii sătmăreni, ca şi fraţii lor de clasă din celelalte localităţi ale ţării, au luptat şi în anul 1924 împotriva intensificării exploatării şi asupririi. Referindu-se la mişcările revendicative ale muncitorilor, ziarul local Szamos scria la 30 noiembrie 1924: „creşterea scumpetei în ultimele săptămîni a provocat mişcări revendicative de salarii în mai multe branşe ale muncitorimii locale. Majoritatea acestor mişcări a şi obţinut ridicarea salariilor, dar puţine branşe au reuşit să ajungă şi la reglementări colective, întrucît fabricile şi întreprinderile locale se eschivează de la încheierea contractelor colective şi rezolvă mişcările revendicative de salarii mai curînd pe uzine şi ateliere"40. în acest an la Satu Mare oficial au fost înregistrate următoarele conflicte de muncă: la 14 februarie, la ziarul Szamos, pentru mărirea salariilor, la 23 octombrie în Turnătoria de fier şi fabrica de maşini „Fraţii Printz", pentru sporirea salariilor în raport cu preţurile pieţii şi la 17 noiembrie în întreprinderile de tîmplărie din Satu Mare, pentru încheierea contractului colectiv. Fiecare din aceste mişcări revendicative şi-a atins scopul urmărit, patronii s-au văzut nevoiţi să satisfacă cererea muncitorilor din branşele respective41. în cele două mari întreprinderi metalurgice, Unio şi Fraţii Printz, în cursul anului 1924 s-a procedat la reducerea numărului muncitorilor cu 10, respectiv 20% (în cea din urmă), din cauza lipsei de comenzi necesare din partea căilor ferate. La Fabrica de vagoane „Unio", pe lîngă concedierea unei părţi a muncitorilor, direcţiunea a redus timpul de muncă de la 8 la 6 ore pe întreaga întreprindere, reducîndu-se astfel, desigur, şi cîştigul muncitorilor.42 La sfîrşitul anului 1924, organele represive, continuîndu-şi prigoana împotriva militanţilor mişcării muncitoreşti, au arestat şi la Satu Mare o serie de persoane. Cei arestaţi fiind învinuiţi cu răspîndirea şi afişarea materialelor propagandistice ale P.C.R., au fost interogaţi la siguranţa locală, după care majoritatea au fost transportaţi la Tribunalul militar din Arad.43 în anul următor, siguranţa din Satu Mare şi-a continuat persecuţiile împotriva muncitorilor înaintaţi. în luna noiembrie 1925, în urma percheziţiilor efectuate în oraş, a fost confiscată o mare cantitate de material propagandistic litografiat în limba română şi maghiară, printre care:
