Bader Tibor (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 1. (1969)
Dr. P. Bunta: Date privind istoria mişcării muncitoreşti din Satu Mare (1923-1928)
7 165 mare de conflicte de muncă a fost înregistrat în anul 1923. Organul central de presă al partidului comunist, referindu-se la amploarea mişcării muncitoreşti în primăvara anului 1923, relata următoarele: „în diferite localităţi din Ardeal, de asemenea, sínt greve. în Oradea Mare, în Cluj au fost greve mari. Acum la Sătmar, ... sínt continue mişcări muncitoreşti ... De cîteva zile sínt acolo greve în industria îmbrăcămintei, metalurgică şi în industria pielei.. .',29. Greva lucrătorilor croitori şi a pielarilor a pornit din cauza revendicărilor de salarizare. Muncitorii au cerut majorarea salariilor cu 50% corespunzător scumpirii traiului, întreprinzătorii au respins însă această cerere a muncitorilor, ceea ce a determinat proclamarea grevei. Numărul greviştilor croitori şi pielari era de 35030. Muncitorii metalurgişti, de asemenea, s-au ridicat la luptă pentru mărirea salariilor spre a fi în raport cu scumpetea. Ei au înaintat un memoriu, cerînd o sporire de salar de 75%. Patronii le-au oferit însă numai o majorare de 10%. Deoarece în cursul tratativelor între delegaţii muncitorimii şi reprezentantul patronilor nu s-a ajuns la înţelegere, metalurgiştii de la fabrica „Fraţii Printz" la începutul lunii mai au declarat grevă. Cu această ocazie şi organele represive din localitate s-au „amestecat" în conflict, arestînd doi muncitori şi pe preşedintele sindicatelor din Satu Mare. în baza intervenţiei inspectorului muncii, la fabrică au fost trimişi poliţişti, care aveau menirea „să vegheze asupra ordinei". Datorită protestului energic al muncitorilor metalurgişti, organele represive locale au fost nevoite să elibereze pe cei arestaţi şi să retragă de urgenţă „echipa de ordine" din fabrică. La rîndul său, conducerea fabricii s-a văzut nevoită şi ea să se aşeze la masa tratativelor cu delegaţii muncitorilor metalurgişti31. La începutul lunii mai şi muncitorii brutari au înaintat patronilor cererea de a le majora salariile cu 50%. La început, patronii erau de acord numai cu o majorare de 10%. Peste cîteva zile însă între delegaţii muncitorilor brutari şi patroni a fost semnat contractul colectiv, pe baza căruia muncitorilor de cat. IlI-a li s-a majorat cu 100 lei salarul săptămînal de 400 lei, acelora de cat. II-a, de 450 lei, cu 120 lei, iar muncitorilor de cat. I-a, de lei 500 săptămînal, cu 130 de lei. Pe lîngă aceasta, în noul contract colectiv au rămas în vigoare toate celelalte prevederi din vechiul contract încheiat în august 192232. La începutul perioadei stabilizării relative a capitalismului, dintre cei 5 000 de muncitori sătmăreni, în situaţia cea mai grea se găseau lucrătorii din industria construcţiilor. în această ramură industrială, lucrul înceta întotdeauna iarna, ceea ce îngreuna foarte mult situaţia acestor muncitori. în anul 1923 criza industriei construcţiilor n-a încetat nici în lunile de primăvară, de aceea lucrătorii constructori au avut de îndurat grele lipsuri în tot cursul anului. De asemenea, şi lucrătorii fabricii de cărămizi erau fără lucru. Numărul lor se ridica în anul 1923 la 400. Dulgherii din oraş se găseau şi ei fără posibilităţi de lucru; Cu ei numărul total al celor lipsiţi de lucru în Satu Mare era de 70033. în luna mai muncitorii din construcţii şi-au încheiat contractul colec
