Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)

1905-03-01 / 21. szám

REVISTA CATOLICA.

311

ce istoria ornenirii a putut sä ne-o descrie. Priu- tr’un plan al Proniei dumnezee?ti, acest ora? fu crutat pe timpul cat era leagänul cre?tinizmului; insä cänd credinta Nazarineanului i?i respändi lumma sa peste toatä lumea, Ierusaliinul no putea sä mai existe, ?i de aceia rézbunarea lui Dumnezeu chiema legiunile romane in impreju- rul ora?ului sfint. Neamul, care auzise amenin- tärile lui Isus Christos, nu trecuse incä: sfintul Petru ?i sfintul Pavel vestise cä era aproape io- deplinirea prorociilor ; a?a incät nimicrea Ieru- salimului fu totodatä pedepsirea céléi mai gro- zave crime, o dovadä strälucitoare a dumnezeirii lui Isus Christos ?i a adeverului religiunii inte- meiate de El, despärtirea definitiva a cre?iinis- mului de legea lui Moite ?i peceta reprobärii na- tiunii evreesci.

Dela anul 66, secta Zelatorilor luase ar- mele pentru a scutura jugul roman. Cäteva iz- bänzi asupra lui Cestiu Gallus, proconsulul Si- riei, incurajarä putin pe ace?ti fanatici. Cre?tinii din conträ, pätrun?i de adeverul prezicerilor Man- tuitorului, plecarä de acolo spre a scäpa de gro- zävia rézboiului. Intr’adevér, Nérón, auzind in- frängerea lui Cestiu Gallus, incredinta soartea rézboiului impotriva Evreilor lui Vespasian, c.re, impreunä cu finl säu Tilu, mai intáiu cuprinse cetätuile Palestinei ?i apói sä apropie pu(in cát de putin de tinutui Ierusalimului, fiind sigur de izbändä din pricina dezbinärilor läuntrice ale du?manului.

loan, numit Guiscala, dupä numele cetätii Galileii peste care era, sä duse de acolo ?i, ur- mat de o ceatä destul de numeroasä, merse la Ierusalim, lua comanda ora?u!ui ?i pedepsi pe aceia care voiau pace. Cu toate acestea, parcä anume spre a prelungi agonia Ierusalimului, Vespasian, afländ cä legiunile Gáliéi Belgice sä räs- culase impotriva lui Neron ?i proclamase impä- rat pe Galba, hotäräse sä päräseascä pentru un timp rezboiul impotriva Evreilor ?i sä intoarse cu armata sa in Italia spre a fi la cuno?tinta in- iämplärilor.

intreruperea rézboiului nu pricinui decät sporirca relelor Ierusalimului ?i ale intregii Iu- dei. Partisanii lui Simon ?i ai lui loan Guiscala sä luarä la luptä chiar inäuntrul ora?ului. Foa- metea, cutremurile de päment, infrico?alele plän- geri ale lui Isus, fiul lui Ananu, strigätele tainiee ce e?iau din läuntrul templului, prevestirä peirea acestui popor. Vespasian, ales imperat, porunci fiului säu Titu sä urmeze cu tärie impresuraraa Ierusalimului. Un maré numér de Evrei sä strin- sese in Ierusalim cu prilejul serbäiorilor Pa?tilor, cänd Titu inconjurä ora?ul cu un ?ant adänc, incät nu era cu putintä nici o comunica^ie cu «ei din afarä. Tot ora?ul era inconjurat cu trei

ränduri de ziduri ?i aperat cu ?anturi adänci. Cu toate acestea soldatii romani, incurajati de presenta fiului impératului lor, izbutesc a esca- lada cea dintäiu apérare. Cinci zile dupä ince- perea impresurärii, al doilea zid cade sub sfor- tärile lor.

Istoricul Iosif Flaviu, care sä afla in armata lui Titu, fu trimis la cei impresurati, ca sä i induplece a sä préda. Insä ei il alungarä cu batjocuri. Intr’aceasta foametea sä fäcuse a?a de grozavä in acest oras, incät locuitorii desgropau mortii ?i i mäncau. 0 marná, dupä ce-?i junghia fiul. il fripse si mäncä dintr'insul jumätate, iar restül il dete soldatilor cari fusese atra?i acolo de mirosul fripturii. »Este fiul meu — le zise — luuti ?i mäncati: sä nu fiti mai simtitori ?i mai milo?i decät o mamä«. Cänd aflä aceasta, Titu declarä cä peirea Ierusalimului va ingropa o asemenea crimä. Intre aceia, cari scäpase din oras era unul, care inghitise mai multe bucäti de anr. Scirea aceasta se räspändi in toatä ta- béra Romanilor, ?i se gäsirä 2000 de fugari, pe cari spinticändu-i soldatü le scoaserä märun- taele, ca sä gäseascä aurul acéla.

In sfir?it la 5 Iulie din áriul 70, fu luat cu asalt al treilea zid ; dar ludeii ?i mai inca- j pätinati, refusarä de a sé préda ?i se adäpostirä I in templu. Aceasta clädire märeatä fusese ziditä drept ca o cetätue ?i aperatä de un pätrat de ziduri foarte tari. Titu poruncise sä se crute un atare monument. Dar un soldat, dus pe spatele camarazilor säi ?i »impins — zice Iosif — de o putere suprafireascä,« aruncä in läuntru templului un täciune aprins, ?i focul se räspindi in toate pärtile. Toate sfortärile lui Titu pentru a-1 stinge, furä zädarnice Evreii cari sé adä- postise in templu, cu tpti sé arserä sau trecurä sub ascuti?ul sabiei. Invingätorul porunci sä treacä carele peste ruinele Ierusalimului, ne lä- sänd in picioare de cät cele trei turnuri: Pha- saél, Hipic ?i Mariana.

Dupä raportul lui Iosif perirä in timpul impresurärii 1.100,000 de Evrei: 87,000 furä du?i robi. Pe loan de Guiscala il osindirä pe viatä la muncä silnicä ; Simon, dus la Roma in ianturi, sluji de triumf lui Titu si apoi fu omorit.

Iatä care a fost sfir?itul poporului evreesc. Templul, jertfa, preotia legalá, deosebirea intre triburi, tot a dispärut in fata sabiei lui Titu, care sé numi et insu?i unealta räzbunärii dum- zeesci (20 August, 70).

A?a a fost soartea acestui popor, fiul in- taiu-nascut al lui Dumnezeu, ?i care acum rä- täcesce in toatä lumea färä preotie, färä regat a?teptand in zädar un mäntuitor; ?i numai la