Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)
1905-02-15 / 18-20. szám
R EVI STA CATOLICA. 269 virtuti, totu$i in genere, se poate zice cá ei virtuale le desconsiderau total, §i in locul acélóra ei propuneau si märeau släbiciunile, pläcerile a- nimalice ?i poftele sensuale. Pentru ca sä ne convingem de adänca lor rätäcire dela adevér, e deslul a considera pä- rerea lor despre virtutea iubirii deaproapelui. Ce virtute este inai sublimä ca aceasta. Cu toale aceste, nu o considerau, nu cunoa^teau §i nu o practicau de loc. Ve este cunoscut cum unul puternic tinea mii §i sute in cea inai grea ro nurile acélóra. Cum aveau ei, amfiteatre in cari omul se lupta cu fiere selbatice, §i ei se vese- teau cänd omul cädea sfäfiat de acele. Ve este cunoscut cät de tare decäzuse chiar §i sim^ä- méntul iubirii pärinteijti. Stiti cum pärintii pu- neau pret numai pe copii la nähere desvoltati, iar pre cei släbuti ii läsau pe sama fiarelor. Nu e de lipsä sä Ve amintesc, la ce grad de dejo- sire ajunsese viata familiarä, cum ferneia era socotitä numai de rob, pe o treaptä cu animalul cel necuvenlätor, iar fidelitatea cäsätoriei, sänCapitoliul din Roma. bie, cum o parle din oameni, cea mai nume- roasä parte, slujia numai de unealtá, celor bo- gati, pentru a-§i sätura poftele lor, necurätenia, inavutirea, luxul, lenea necumpetul, a-§i des- cärca asupra Icr toatä selbäläcia unilä cu focul poftelor sensuale, §i a iubirii de avere. Cum sclavii erau despärtiti de cele mai ginga^e legaturi ale inimii omene^ti, numai ca sä se satisfacä pläcerea §i pofta de avere a slä- pänului. Ferneia se lua din brätele bärbatului, copilul dela sinui máméi, marna dela leagänul copilului, tatai dela copii. §i se duceau legati §i chinui^i la térguri spre a aduce avere stä- pänului. Ati auzit cum popoaréle pägäne i?i aflau fe- ricirea in vérsarea sängelui omenesc, §i in chitenia ei era concepte polrivnice, cu convingerile lor. — Asemenea nu e de lipsä sä Ve amintesc cä lipsa de iubire a deaproapelui era asa de mare, incät omul valóra numai prin fölösül ce-1 putea presta. Stäpänul i$i omoria robul beträn §i neputnicios, cänd nu mai putea cä^tiga. La cealaltä parte a neamului omenesc, care o forma poporul jidovesc, incä nu sta lucrurile cu mult mai bine. Ce e drept ei erau in pose- siunea unei religiuni adeverate, ce le-a fost dat-o Dumnezeu, dar acea a§a de mult au transfor- mat-o in favorul aplicärilor celor rele a poftelor ?i a släbiciunilor omene§ti, incät §i-a fost pierdut foarte mult din caracterul seu divin. Apoi o parte mare din ei, din contactui zilnic avut cu pägänii, numai la aparitie erau israeliti, in fond
