Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-03-01 / 21. szám

334

REVISTA CATOLICA.

904, ?i a?a in anul acesta se va serbätori cen- tenarul al nouélea, cu toatä solemnitatea.

Ca sä se inteleagä, eä s. Ni 1 u, de§i näscut in sudul Italiei, au fost grec de origine, trebue sä ne reimprospetäm in memorie istoria elle- nismului crestin in Italia meridionalä.

Cei ce au studiat istoria evului vechiu, i?i vor aduce aminte, cä acea parte a Italiei, care asiäz se nume^te Italia meridionalä, cu Puglia !ji Calabria, era numitä Magna Grecia, pentru cä era locuitä de greci, precum §i partea cea mai mare a Siciliei era locuitä de greci. Limba greceascä era limba poporului, pänä in veacul al XIII. Dominatiunea bizantinä s’au mentinut pänä in veacul X, fäcänd loc Saracenilor, cari s’au instäpänit preste toatä Sicilia. Mai tärziu o-au cucerit impératii apusului, apoi Normanii, impreunä cu toate provinciile meridionale, ?i a§a s’au format regatul Neapolului. A^adarä popu- latiunile aceste, fiind grece^ti, $i atärnänd dela impierul bizantin, aveau toatä viata greceascä, in partea civilä ca §i in cea bisericeascä. Din aceasta au urmat in mod fir,esc, cä monachis- mul au fost tot dupä regulele S. Baziliu, §i a§a ailäm in Sicilia §i in Calabria multe mänästiri grece$ti baziliane, cari au dat multi sfinti, ?i dintre cari unii au avut mare influentä in tot resäritul, mai ales in epoca Iconocla^tilor. Cine cunoa.^te cärtile noastre rituale, in Triodion, in Pentecostarion, in Mineu, va li gäsit adese-ori canoanele §i stichurile s-lui Iosif imnograful. El au fost Sicilian. S. Metodiu, Patriarch in Con- stantinopol, restauratorul ss. Icoane, au fost cä- lugär bazilian din Siracuza.

Mänästirile grece^ti din Italia au dat multi sfinti bisericei, mai ales in veacul VIII, IX si X, cari sunt venerati pänä astäzi in Sicilia §i in celelalte provincii neapolitane. Nu toti se po- minesc insä in Mineul bisericei noastre, si chiar trebue se deplängem, cä numai unii se pome- nesc, ca d. es. S. Teoclist, igumenul mänästirei din Cuccamo, in provincia Palermo, §i s. Gri- gorie episcopul de Agrigent. Cel dintäi se po- mene^te in 4 Ian. al doilea in 23 Novembre.

Intre mänästirile cele multe din Italia meridionalä, unul din cele mai celebre au fost mänästirea numitä Paórjoaíov, carele era ca un centru pentru celelalte mänästiri Basiliane, nu- mite Meloxca, in Calabria. In aceasta mänästire

situatä längä Rossano, a träit S. Nilu pe la mij- locul veacului IX, insä din causa incursiunilor saarcenilor, cari depredau insulele ionice §i coa- stele Italiei meridionale, au fost consträns a abandona mänästirea, cu toti monacii, $i a se refugia intäi la Capua, mai apoi in imprejurimile dela Monte-Casino, §i in sfirsit in provincia Tus- culanä, unde prin sfintenia vietii sale, si prin minunile intcmplate prin mijlocirea lui, au do- bändit. gratia Comitilor Tusculani, pre atunci foarte puternici in Campagna Romana (cäm- piile din jurul Romei), precum ?i in insa^i Roma. Din bunävointa contelui Grigorie au obtinut un teren, pe locul, unde odatä era vila lui Cicerone, in care au seris celebrele sale Tusculane, §i acolo $i-au z dit mänästirea numitä S. Märie din Grottaferrata. Forma primitivä a construc- tiunei íntregi au fost bizantinä, cu vremea insä, fäcändu-se reparatiuni §i adaptári, din veac in veac, s'au transformat architectura primitivä.

Preacuviosul Pärinte Pellegrini, inaintea lui Piu X au vorbit mai intäi despre viata §i pätaniile säntului fundator al mänästirei, in care el este astäzi egűmen. Au arélat, cum l’au po- vétuit Proveüinta dumnezeiascä, pás de pa§, din Calabria, trecänd prin nesfir§ite peripetii. pänä ce in sfirsit s’au putut a§eza in Latiu, la portile Romei, capitala lumei crestine, si resedinta urmasilor S-lui Petru. Au trecut apoi se vor- beascä despre interesarea, ce au avut Pontificii Romani pentru acea mänästire. Mainainte de toate, au voit se fie subtras dela ori-ce juris- dictiune localä. si se fie supus deadreptul si es- clusiv numai S-lui Scaun. Aceasta dispositiune au adus cu sine, cä mänästirea, in cursul vea- curilor, nu §i-au perdut caracterul seu bazilian, de§i multi puternici, prepotenti, §i chiar suve- rani, au stäruit pe längä Pontificii Romani, se steargä acea mänästire Bazilianä, §i se o prefacä in claustru de cälugäri latini. Pontificii Romani au respins aceste stäruinte, §i au conservat nea- tins monachismul Bazilian, desi ritul au suferit unele modificäri, cari nu erau in consonantä cu caracterul seu original. In sfirsit Leon XIII de s. amintire, au restituit ritul si disciplina in caracterul seu curat. Dupä acea au aretat, cä mänästirea aceasta au fost pururea simbolul Unirei intre cele doué biserici: apuseanä $i resäriteanä. intemeiatä la inceputul veacului al X-lea, va se