Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-02-15 / 20. szám

316

REVISTA CATOLICA.

Trecem aici preste martirii, tribünül Mar- cellin, cu sotia sa Maunea, $i cu fiii sei loan, Serapion §i Petru, cári pe ziua de 27 August sunt pomenifi ca Tomitani, fund cä Bollandi$tii au dovedit, cä acenti sfinfi au primit cununa martiriului intr’un Thomis, loc situat in Egipet.1)

— Pe baza martirologiului roman $i altor si- nacsare s’ar putea dovedi, cä in Tomi au fost un numSr §i mai mare de sfinti.

Daca am preschimba pre Gofi §i pre Schi- teni, färä deosebire, precum adese-ori se in- templä la istorici, am putea se numim incä miliői martiri, din provinciile limitrofe cu Schi- tia noasträ. A$a, din vremile lui Dioclefian ar trebui sä-1 amintim pre marele osta$ viteaz Orentiw, cu 6 fra^i ai sei, carele cä un al doilea David, au ucis in duel pre uria$ul Maroth, $i de oare-ce biruin^a sa n’au voit a o atribui zei- lor pägäni, ci puterii numelui lui Christos, au fost aruncat in ezil, unde au suferit moarte de martir.* *) * 2) — Asemenea ar veni pomenit $i s. Bothuses, pre carele sinacsariile II pomenesc cu al^i 21 de Go^i, amintifi cu nume, pe ziua de 26 Martié, a cäror martiriu cade in anul 370.3) j

— Si apoi, cu ocasiunea aceasta ne putem aduce aminte cu mai multä indreptäfire de acei martiri num5ro$i, cari deja sub Dioclefian $i-au vgr- sat sängele pentru credinfä, pe pämentul ve- chiului ora$ episcopesc Dorostorum (Silistria), $i a celui numit Axopolis. Cel dintäi era la distant de HO chilometri de Tomi, iarä al doilea numai de 60.

Din numerul cel mare al martirilor, cu drept cuvént conchidem la faptul, cä evangelia s’au latit foarte de vreme in provincia Schitiei. Nime nu ne poate nega indreptäfirea acestei con- clusiuni. Si totu$i trebuie se recunoa$tem, cä singur numai aceasta presupunere nu este in- destulitoare pentru adeverirea tezei noastre. Anume cu tot dreptul s’ar putea presupune, cä cei mai mulfi din numitii martiri au fost aruncafi ca in ezil in fara nepläcutä a Schitiei, §i acolo mai tärziu au cäzut jertfä relei voin^e §i a urei anticre$tine a auctoritä^ilor provinciale.

>) Acta SS. T. VI, p. 12.

*) Acta SS. ian. Tom. IV, p. 80U. — Stadler T. 4, pag. 626. — Acta SS. nov. Synaxarium, 1. c. p. 767, 768.

s) Acta SS. nov. Tynaxarium 1. c. p. 559—560.

Vechimea bisericei din Tomi $i incre$ti- narea Schitiei de cu bunä vreme, ni-o dovedesc in mod deosebit doi cre$tini, Epictet $i Action, cari de$i nu ezila^i, au cäutat refugiu in Schi- tia. Anume, din biográfia acestor sfinfi afläm, cä acolo biserica au fost organizatä deja pe timpul lui Diocletian. Actele relative, foarte esauriate, de$i, dupä cercetärile Bollandistilor, (8 luliu) eu privire la cuprinsul intreg nu sunt färä de escepfiune,1) ne spun cä preotul Epictet, de origine din Orient, pe längä alfii multi, au convertit $i pre un june, cu numele Action. De frica pärin^ilor sei, impreunä cu invStätorul seu s’au scutit in Schitia, unde ambii s’au a$e- zat in óraiul Almiridensilor, $i acolo prin semne $i minuni pre mulfi pägäni au intors la creating täte. Mai tärziu, in anul 290, acusafi ca rSu- fäcätori $i vräjitori, cari pre multi au abätut dela cultul idolilor, dupä chinuri lungi $i grö- zave au fost decapitafi. Pe vremea, cänd ambii mucenici suferiau in temniti, au debarcat pä- rinfii lui Action in Almirida Schitiei. Aici adaugä legenda, observatiunea pentru noi inte- resantä, cä in acea epocä episcopul provinciei $i mai marele bisericilor lui Dumnezeu era fe- ricitul Evangelic. Acest episcop vine §i el la Almiride, unde, intre alfii, dä botezul §i pärin- filor lui Action. Deodatä cu episcopul numit se pomene$te $i un preot cu numele Bonosws. Aici prin urmare däm, in anul 290 de cel dintäi episcop cunoscut al provinciei Schitia.2)

Era ceva greutate, mainainte, a gäsi in Schitia un oras, cu numele Almirida. Asta, precum e clar, nu poate fi alta, decät Halmyris, care era situatä aproape de delta Dunärii, pe braful George, pe malul lacului cu acelasi nume Depärtarea dela Tomi face vre-o 75 chilometri. Cel mai insSmnat loc al finutului este astäzi Babadag. Halmyris este mult amintitä in ve- chime. Despre lacul Halmyris, lacul cu apä stä- tätoare numit astäz Ramsin, vorbe^te deja Plinius, §i ca hotar ii designeazä Peuce, ceea ce la cei din vechime insSmna delta Dunärii.3) Mai de- parte óraiul Halmyris apare $i intr’o insSmnare a ora$elor din eparchia Schitiei, acum decurénd

'] Acta SS. iul. T. II, p. 531—551.

ä) Vezi: Rosweyd Vihae Patrun, Antwerpen, 1615.

3) Plinius, hist. nat. lib. IV. 23.