Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-02-15 / 20. szám
317 REVISTA CATOLICA. publicata.1) Se mai pomeneste §i ini storia bise- riceascä a bizantinului Nicefor Callisti, dupä care conducätorul Arianilor, Eunomiu, la po- runca lui Teodosiu, in anul 383 il define in Calcedon, $i il transpoartä la Halmyris.2) ') Vezi: tnsémnarea de mai la vale a localitaplor Schitiei. *) Nicefor Callisti, hist. eccl. 1. XII, c. 29. Edit. Francfurtanä.. — Philostorgius, Hist. eccl. 1. X. c. X. Valerius ne dä in edip lui Philostorg. o notá mai lungä $i mai esau- riatá asupra ora^ului Halmyris. Óraiul acesta, care in itinerarul numit dupä numele impSratului Antoniu, se puné ca Salmonidis, era impreunat cu órajele vecine prin drumuri practicabile. Harta Pentingerianä, (din mijlocul veacului 3), nu confine numirea óraműiül Halmyris, insä $oseaua, ce trece dela Tomi, dealungul marii, preste Istropolis la gurile Du- närii, (ad stoma), duce de sigur in ora$ul nostril sau la tot casul preste el. (Va urma.) P RE — de Lumina intru lu- minarea limbilor si märire poporului teu Isrq.il. Luca II, 22. Azi ne infäti^azä s. bisericä pe Domnul nostru Isus Christos, supunéndu-se légii de cu- rätire, preserise de Dumnezeu neamului Jidovesc. In urma acelei legi la 40 de zile Israelitii i§i duceau copii in bisericä, spre a-i dedica lui Dumnezeu, in semn de multärnitä cä i-a scos din robia Egipetului, §i i-a fäcut un popor nu numai liber, ci §i ales. Prin presentarea aceasta a pruncilor in s. bisericä, ei urmäreau 2 scopuri, un scop privat, asa zicänd familiar, cererea binecuventärii lui Dumnezeu preste fii lor, apoi unul public, national, multärnitä cä l’a a^ezat in pämentul fägä- duintii, §i i-a fäcut popor ales, si cererea binecuventärii preste neamul Israelit. Aceasta e causa, de betränul Simion, carele cuprinde azi in brätele sale pre Domnul Isus, din descoperire dumnezeiascä, ii atribue o misiune supra-omeneascä personalä, individualä. »Luminä intru luminarea limbilor«. Ca ?i cänd ar fi zis, acest prune va fi o luminä pentru toate limbile pämentului, toate vor primi dela dénsul o luminä cereascä §i säntä, care va scoate toate neamu- rile din intunerecul nesciintii §i a pecatului. In urma acestei insu§iri el va lucra spre binele omenimei intregi. Apoi alta nationalä, in urma cäreia el nu va apartinea omenimei intregi, ci special va aparPICA . F. — tinea numai poporului Israelitean, din care s’a näscut, »aceluia i va face märire«. Razele mintii sale, bunätatea inimei sale, faptele sale märete se vor resfränge asupra intregei omenimi; in- treagä omenimea va avea folos de acele, dar’ un singur popor, sä va putea läuda cu bogätia mintii sale, cu faptele strälucite, poporul séu, Israil. Misiunea aceasta indoitä a §i implinit-o Domnul Christos. Dupä ce acéla nu-i altceva decät esempla- riul dupä care in mod mai mult sau mai putin perfect, trebue sä ne indreptäm iji noi purtarea noasträ, nici noi nu ne putem subtrage dela misiunea ce o avem ca persoane, ca indivizi fatä de omenime, fatä de aproapele, nici acea ce o avem fatä de neamul nostru. * Pentru a afla, iubitii mei, dalorinta noasträ fatä de omenime, nu trebue sä cercäm mult, ci e destul daeä ne indreptäm la legea naturalä a iubirei scrisä de Dumnezeu in inima tiecärui om. Aceasta lege ea insäsi spune cä, precum mie írni place binefacerea fäcutä de ori ce om, a§a trebue se fac si eu bine ori §i cärui om, färä alegere. Apoi cät de mare trebue sä fie iubirea noasträ, ni-o spune Domnul Christos cänd zice, »iube^te pe deaproapele teu, ca pe tine insuti«. Adecä in ce lipsä a?i pofti eu ajutoriul de- aproapelui, in acea lipsä de il voi afla, trebue
