Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-06-01 / 3. szám
REVISTA CÁTOLICA. 45 toare! Pericolul congregationist a fost delätu- rat In modul cel mai vrednic de Neroni iji Diocletiani, acuma mai este a fi vrednic urmätor al lui Julian apostatul. Nimic nu sä lasä neatins, ce a fost ln trecut gloria, §i märirea Frantei! Fii ei denaturati i causeasä cea mai grea lovi- turä, cea mai dejositoare umilire! Episcopii in- gändurati de soartea fiilor precum ?i a patriei protesteazä ln modul cel mai vrednic ca urmä- tori ai Apostolilor. Aceftia §tiu din trecut cum a pedepsit Dumnezeu päcatele cari seamänä cu cele fäcute in timpul de fatä ín patria lor fran- cezä, de acea indeamna poporul la ispäsire si prescriu functiuni de penitintä! Dar Combes nu voe§te sä inteleagä! Sermanä Frantä unde ai ajuns! Ordinatiunile ministrului Combes au in- dignat chiar §i pe protestanti cu toate cä acentia nu au setnnul rescumperäri in bisericile lor! Ce e insä revoltätor §i jigne^te simtul cät de putin ar fi rémas, modul cu care se indepli- ne§te deläturarea semnului rescumperärii! Ca insulta se fie cät mai veditä, ca sä se §tie cä tot a purees din urä fatä de bunul Mäntuilor, cu neru^inare incepe a sä delätura semnul crucii in ziua de Vinerea Mare, cänd toti credincio^ii jelese pre cela ce in iubirea sa nemärginitä, dumnezeiascä, i§i varsä sängele seu, ca sä ne rés- cumpere din robia pécatului dejositor. S’a renoit patima; §i insulleie fatä de bunul Mäntuitor, au fost renoite din partea natiunei alese, sau mai bine, din partea conducätorilor destinelor primogenitei bisericei! Spiritui acesta sectar, nu are fricä de Dum- nezeu, si nu sä ru^ineazä de oameni, §i ce e mai réu e tiran cum e tiran domnul. cäruia i serverte ! Cälugärii alungati, crucile depärtate! Oameni cari sufere pe palurile de dureri, si ei au trebuit sä simtä inima plinä de urä a conducätorilor patriei lor, §i eaeä-i lipsiti de inger, cari prin priveghiul lor de ziuä §i noapte le u§ora suferintele, le rtergea sudoarea, §i cänd erau sä ’§i dee sufletul in mäna CreatQriului, le apro- pia spre särutare crucea, unica sperantä; fiinte a cäror virtute puné in uimire pägänätalea, din loca^ul durerii sunt depärlate, $i inlocuite prin cele mai de pre urmä fiinte ?i cele mai criminale, cari le are societatea! Auziti ?i remäneti incremeniti! Cälugärii si cälugäritele alungate din spi- tale si inlocuite prin osänditi la temriitä pentru päcatele §i färädelegile cele mai mari! Ce dragoste, ce abuegatiune, poate fi acea care e silitä ? Ce incredere, ce mängäere pot avea bolnavii ajun$i pe mäna criminalilor celor mai de ränd ? Eacä unde ajunge omul condus de urä fatä de Dumnezeu $i ministri Lui! Insulta fatä de acestia r’a avut culmea prin vizita lui Loubet la Roma. Cum am fost amintit, aceasta vizitä a pre?edintelui republicei Fran- ceze, fäcutä sub dictarea lui Combes, a avut unicul scop: insultarea Papéi. Sf. Sa cum era natural, a protestat §i prin toti acreditatii sei pe längä puterile sträine a comunicat acest protest locurilor competente. Pressa francmasonicä ca scoasä din fire a inceput a striga la ceriu, §i ca in totdeauna, cänd faptele acestei secte infernale sunt cu tot dreptul sbiciuite de sf. Scaun, n’a pregetat a-si versa veninul, in modul cel mai vrednic de ea! Moderatii, cari umblä cu dói bani in trei pungi, osändesc forma, sfätuindu-se cum ar fi trebuit sä faeä Scaunul Apostolic! ca ?i cum nu am §ti cä nu modalitatea i doare pe domnii Combes et Comp, ci substanta ?i protestul insu?i. D-l Combes nu sä lasä cu una cu doue, ci ca un protest in contra Vaticanului, — care sä ocupä cu frumoasa idee de a ridica la onorurile altariului pe fecioara din Orleans, Ven. Joana d’Arc, onoarea Frantei, mäntuitoarea patriei Fran- ceze de sub jugul sträin, — a voit sä-si arete ura fatä de ce are Franta de glorios, §i aceasta numai pentru cä a fost si onoarea bisericei ca- tolice! De ar fi fost vorbä de un Voltaire, de un Renan, nu s’ar fi intémplat nimic, apói de sä celebra un Ropesbierre, Combes ?i-ar fi vézut pro- totipul, doarä, s’ar fi delectat $i §i-ar fi fäcut serupoi sä nu participe la atari serbäri, dar ca intr’o bisericä sä se aminteascä virtutile cere^ti a mäntuitoarei patriei, asta nu sä putea suferi. Si ca in toate faptele anticatolice, meritul deplin sä fie a D-lui Combes, el insu?i dispune episco- pului din Perigueux cä serbarea proiectatä, pre- dica. ce are sä se rosteascä de Pär. Coubé e opritä! Aceasta poruncä a fost notificatä de prefectul din Perigueux Episcopului, cu amenintare cä de nu sä observä aceasta dispositiune, nu
