Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-06-01 / 3. szám
46 REVISTA CATOLICA. numai Episcopul, ci toatä diecesa sä espune la cele mai mari §icane, dar numai pe cale administrativa. Combes stie cä de päse^te pe calea cerce- tärii judecätoresti o päte?te ca ín alt ränd. Curia incä nu e la dispositia lui Combes; deci alege o altä cale mai scurtä §i mai ducätoare la scopu! carele §i-l’a prefipt! In ziua serbärii in locul Pär. Coubé, care auzind de cele intémplate a rémas in Paris, s'a urcat pe amvon Episcopul §i a adus la euno- §tinta publicului, volnica poruncä a lui Combes. Isi poate inchipui ori cine dragostea ce o cä§tigä guvernul, §i cum sä pot increde popoarele in conducätorii lor, cari comit atari cälcäri ds lege, pun sub picioare tot simtul religiös, moral, §i mändria nationalä o täräe in noroiu ! Macedonia. Bunävointa bisericei autocefale ortodoxé din Constantinopol, a cärui cap visibil e Majestatea Sa Sultanul Abdul-Hamid, — cäci cu toatä autocefalia lor, bisericile ortodoxé au darui de a avea nu un cap, cum e datä unui corp, care nu e monstru, ci atätea capete cäte regate, cäte provincii, ba cäte diecese si cäte pa- rochii, cäci fie care face ce voesle, lucrä precum il tae capul, — a dat in publicitate un act solemn prin care a ajuns sä lie degradat din tagma preotiei párintele Teodor. Acest pärinte, au avut buna chibzuialä sä serveascä in limba Romänä. Poporul Romän adecä, cu toate cä are de limbä canonicä, limba Romänä, nu poate sä fie de fatä la serviciul divin care s’ar celebra in acest dulce §i frumos graiu; ear preotii Romäni nu pot servi ln limba Romänä de nu voesc sä ajungä pe uli- tele oamenilor, sau ce e mai reu sä lincezeascä in fundul temnitelor. Eu mé mir cum de sf. sinod nu permite ce- lebrarea liturgiei ?i a altor servicü Dumnezeesci in limba Romänä! Si ered cä domnii cari traeteazä aceastä afacere in numele romänilor sau nu-s oameni practici, sau sunt cam sgärciti fatä de sf. sinod al patriarchului ecumenic. De altcum ce Ve mirati D-lor de cele ce sä intimplä sub egida ortodoxismului, cäci doarä §i sf. pärinti §i cälugäri locuitori ai schiturilor nu tare departe de Constantinopol, inspirati de aceiasi dragoste sä imbrätioseazä de le pocnesc coastele! Asa e ! Nu putern a?tepta ca vita ruptä dela bucium sä adueä rod! Nu erese strugurii pe spini, nici perele pe plop ! Desbinarea aduce moarte! Biseriea schiz- maticä e moartä, e cadavru, care sä mi?cä din cänd in cänd, de e mi§cat de elemente sträine, de spirit sträin credintei ?i bisericei fondate de Dl N. Isus Christos! Acest spirit, element sträin ni-1 infätifeazä acest corp intr’o stare oribilä de a sä vedea ! Cre^tinétatea ín veche a Tomi. Studiu istoric de P. R. Netzhammer O. S. B. [Traducere publicata cu invoirea auctorului.] (Continuare.) Diaconul roman Sebastian, si nepotul pro- priu al Pontificelui Rusticus, s’au opus cu vorbä vie, ?i mai ales cu serisori, acestui Iudicatum. ln deosebite provincii au cercat se rescoale opi- niunea publicä in contra Pontificelui, asa rnai ales §i in provincia Schitiei. Episcopul de acolo Valentinian l'au informat pre Papa Vigiliu de- spre aceste agitatiuni, $i tendente spre rescoalä, $i au cerul in public cont despre causa §i despre disenziunile ivite in jurul celor trei capitole. Aceasta epistolä s’au perdut, s’a conservat insé respwnsul intreg al Pontificelui cäträ Valentinian, din 18 Martié 550.1) Vigiliu spune cä ii pare foarte bine de epistola episcopului, in introducere il laudä pre episcop pentru ingrijirea lui cea mare pastoralä §i pentru fidelitatea alipirea lui, f’ari in deob^te sunt recunoscute. Dupä aceasta inträ in meritul chestiunei, §1 ina- inte de toate respinge minciuna §i suspitionarea, cä el nu numai scriptele, dar §i persoanele lui ') Coll. Regia T. XII. p. 214. — Labbe, T. V. 657—8. Baronius an. 550 I—VII. — Hefele, Ist. Cone. T. II. p. 806.
