Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-06-01 / 3. szám
42 REVISTA CATOLICA ginül dat nu ne am §tiut in totdeauna folosi cum ar fi trebuit, vina nu e a Roméi, ci a noasträ! Acuma sä ni sä arete un singur cas, unde Constantinopolul cu schizma ei sä ne fie venit in ajutor, sä ne fie dat un principiu sänetos, care aplicändu-1 ín viata practica, sä ne fie adus roade imbel^ugate pe vre-un teren. Aceste nu sunt; dar avem alte principii erezite §i date popoarelor schismatice cari nu le amintesc pentru cä sunt a§a de eunoscute, incät multe popoare sunt apli- Gate ca proverb in reu! Eacä ce dä Fanarul popoarelor supuse ei. Apói mai este eine sä serie prin ziare cu terminii cei mai contrari §i contradictorii si cu o muträ care nu §tiu cum sä o cualifie, si indräznefte sä punä in fruntea articolului ce scrie: Papism-Grecesc. Aceste sä eschid ! Papismul nu sufere grecism ! E cu múlt mai leal, mai sincer, mai curat papismul, decät sä poatä suferi längä el grecismul, care e simbolul perfidiei, a duplicitätii §i a altor rele! Papismul e ca soarele, frumos, märetiu, strälucitor de glorie dumnezeiascä, cäci are ca slugitoare virtuti le cere^ti, §i zice : non confundar in aeternum; ear grecismul e ca tina! Dum- nezeu sä te fereascä de el. Aici sä scaldä nu- mai cei retäciti cari au pläcere de a vietui in tot ce e contra bisericei lui Christos. Roma e cu múlt mai mare decät sä se poatä asemäna cu Constantinopol! Papismul e cu mult mai curat decät sä fie dejosit si asemänat gre- cismului schismatic ! Ori catolic ori Protestant. Acuma-'s doue-sute de ani era a sä alege intre ace§ti doi. Biserica romänä de rit-oriental avea sä aleagä intre catolicism §i intre protes- tantism. Scäpare nu sä dedea. Institutiunile bi- sericesci erau deja calvinisate, cateehismul era Protestant, mai un pas, §i eram calvinisati §i in forma esternä. Archiereul luminat pre care Dum- nezeu in indurarea Sa ni l’a trimis, a vezut pericolul mare de a-§i vedea inghititä biserica sa de secta hereticä a reformatilor, si plin de in- credere in Dumnezeu, cu dragoste fatä de bise- ricä, — ?i nu pentru un blid de linte, cäci atunci se fäcea Protestant, — vezänd cä numai la sinul maicei adevérate poate se recä^tige gloria de- plinä a bisericei sale oropsite, cä numai aici poate sä i redee aureola de odinioarä, s’a decis in contelegere cu preotii §i cu poporul seu, ca invingánd toate pedeciíe cari infernul le punea Inaintea lor, sä relntre in sinul bisericei adevérate, in sinul bisericei catolice, $i a?a sä män- tueascä institutiunile, ritul, credinta poporului Román. Binecuvéntat sä fie Domnul care a dat acél bun gänd ?i acea hotäritä vointä de a descon- sidera toate pedeciíe, §i de a puné in praxä zisa Apostolilor cänd chemati inaintea mai marilor Jidovilor au declarat: Trebue sä asculläm mai tare de Dumnezeu, decät de oameni. Spiritui uman e supus progresului, e supus légii de a sä schimba. Acei cari poftesc a ineätu^a spiritul omenesc §i a-1 retinea §i a-i impedeca acea- sta mi^care, fac cél mai mare réu $i spiritului §i societätii. Alte erau imprejurärile acuma-s cä- teva veacuri §i alte sunt acuma. A judeca oa- menii ?i faptele timpurilor trecute dupä modul de vedere §i legile actuale e un non sens. Spiritul uman apoi, fiind supus multor schim- bäri §i de multe ori fäcänd conclusiuni eronate, precum vedem §i §tim din istorie, are lipsä de o auctoritate care sigur, in mod auctoritativ §i infalibil sä-i propunä adeverurile eterne; care sä conducä vointa si mintea omului arätänd ca- lea adeveratä care urmärindu-o sä ajungä la sco- pul final,, la vecinica fericire! Sunt prea multe pasiunile sunt prea mari ispitele ca sä ne putern subtrage acestei aucto- ritäti infalibile, si subtragändu-ne sä nu orbeeäm. Bunul Dumnezeu n’a eschis progresul, n’a zis bisericei sale cä numai pe 887 de ani are sä fie cu biserica sa, apoi sä sfär§este de a sä mai schimba impregiurärile, cärora are sä fie su- pu?i si fii bisericei Sale, cäci faptele ar desminti asertiunea aceasta. Biserica condusä de spiritul lui Dumnezeu in totdeauna a §tiut deosebi intre dogme si intre disciplinä, si pänä cänd aici s’a arätat progres frumos, pänä atunci basa pe care toate s’au edi- ficat, au remas neschimbatä. Spiritul uman a-1 ineätu^a e cu neputintä §i daeä biserica, ca o mamä iubitoare care in-
