Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-06-01 / 3. szám
REVISTA CATOLICA. 41 Spre seará sosiam la Samovit, unde eram primit de primarul §i populatiunea din Nicopole, veniti spre a reínoi multumirile lor pentru des- robirea ora^ului. Principele Ferdinand avu curtenia de a mé conduce cu yachtul séu, escortat de vastle noa- stre de rézboiu, pänä la Turnu-Mägurele. Noaptea era seninä; razele lunii se resfrän- geau ín luciul Dunärei lini§tite; vasele läsau in urma lor talazuri argintii; in depärtare Nicopole, scäldat intr’o mare de luminä, se inälta pe term ca o falnicä rémá^ita a vremurilor trecute. Aceastä fermecätoare privelisce fäcu sä se desfä^ure trecutul inaintea mea : tineretele mele petrecute la izvorul marelui fluviur istoria casei mele §i mai presus de toate cartea ursitei scum- pei noastre Romänii, in care ostasii no§tri scri- sese o paginä neperitoare. Roma-Cünstantinopol a Nu e Roman adevérat, cu trägere cäträ na- tiunea sa, care sä nu osändeascä procedura pa- j triarchatului schismatic, neunit din Constanti- nopol. Ca in trecut, aceasta bisericä, desbinatä de trupina vitei dätätoare de viatä, ca un vle- star rupt, tot mai tare läncezesce sub povara färädelegilor si a volniciilor, cari le comite! Dar asa a zis bunul Mäntuitor: Cine sä inaltä sä va umili! Din sfäto§ia ?i ecumenicitatea patriarcha- tului schismatic din Constantinopol, ce a mai remas? In viata publicä prav §i cenuse, ear inaintea istoriei esemplu eclatant care sä-1 inteleagä popoarele: Du^manii bisericei lui Christos precum dusmanii lui Dumnezeu, stänge-se-vor : precum sä stänge fumul si precum sä topesce ccara de fata focului! Cal au avut sä sufere popoarele in genere §i in specie poporul Roman dela Patriarchul ecumenic din Constantinopol, nu ered ca sä fie Román cu carte cáré sä nu §tie. Apoi de vom considera cele ce sä intemplä in Macedonia, «ii cum prigonirile fata de Romänii din Pind sä succed zilnic sub masca religiunii : a prinde parte bisericei acesteia, e o crimä nationaiä! sä nu zi- cem alta. Biserica care asupre^te, batjocore?te, nu este bisericä lui Christos, nu este bisericä adeveratä. Vorbim de principiile de cari e condusä bise- rica prin superiorii sei. Cä intr’un cas sau altul, un supus, sau careva cu o auctoritate mai micä, in contra poruncilor superiorilor. cuteazä a abusa de puterea care o are, e dureros, dar chiar aici sä aratä, cä nu sunt aceste principiile de cari e condus cél mai mare. Biserica schismaticä, condusä de cél mai cu auctoritate, de patriarehul ecumenic din Constantinopol are principiul traditional: sfäto§ia §i asu- prirea! De nu-mi eredeti, cetiti istoria §i o säVe convingeti. Eu am cetit destul, §i am voit sä me con- ving cä bisericä neunitä sä fie fost oarecänd factor de propäsire in viata popoarélor, §i pänä acuma tot numai contrarul mi s’a dovedit, §i sä nu amintesc altele am un argument clasic in procedura patriarchului Universal, care prime^te crucea, bätul episcopesc ?i puterea de a chiver- nisi bisericä crestinä dela Majestatea Sa Sultanul, urmätor lui Mahomed ; care, re§edinta o are in Constantinopol; a cui Iraditiune e a asupri popoarele; acesta ne dä argument eclatant, prin procedura sa fatä de Romänii din Pind, cä cele zise de mine sunt adevérate. Acuma m’asi ruga ca domnii aceia cari unica pläcere o au a lövi in bisericä catolicä, sä-’mi arete: cänd, in ce formä, prin ce a decis sf. scaun din Roma, — pre care §ede urmätorul legitim al S. Petru, cui au fost date cheile ra- iului, pre care au fost ziditä bisericä adeveratä, pre care portile iadului nu o vor invinge, — ar fi aprobat volniciile asupritorilor bisericei noastre greco-catolice §i a neamului nostru Romänesc ! Sä mi sä spunä un sincer cas, unde noi ca Romäni §i pentru cä suntem Romäni, sä tim fost batjocoriti de Roma, de Sf. Sa de Papa ? Aceste nu sä pot erua de vor umbla cu lumina ca Diogene, dar sä vor putea numera cu sutele cu miile binefacerile cari le am primit dela Roma. Ni s’au dat tot ce s’a putut, si daeä noi nu am inteles in totdeauna Roma, §i daeä de spri-
