Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-06-01 / 3. szám
40 REVISTA CATOLICA. Cu acest prilej Marele Duce Imi serié cä podul dela Nicopole nu este destul de tare pen- tru a resista viforului ernii care incepuse, fi me intreabä ce este de fäcut spre a-i da sobdi- tatea trebuincioasä. Färä preget li réspund cä avem ancore fi odgoane pregätite cu care 11 vom Intäri, insä cä la venirea sloiurilor nici un pod pe vasä nu va putea resista, asa cä de acum e nevoie sä ne gändim la alte mijloace mai pu- ternice, spre pildä la un pod de fier — pentru mentinerea legäturilor noastre. Acest pod a fost comandat mai tärziu in Rusia, o parte a fost pornitä pe la sfirfitul lui Ianuarie, insä a rémas pe drum. La 24|6 Decemvrie, vre mea se stricä din nou; valurile Dunärei sunt cat ale märii, nume- roase pontoane sunt rupte din pod. In ziua de 28|10 Noemvrie ziua neuitatä a cäderii Plevnei, legätura nu este incä restabilitä §i serviciul se indeplinesce cu un pod umblätor. La 4|16 Decemvrie incepe un viscol ingro- zitor, cinci zile de-arändul ninge fi viforesce färä incetare, toate comunicatiile sunt täiate. Áfa de insemnate sunt stricáciunile la pod, incát piere nädejdea de a le putea indrepta. Tocmai atunci incepe transportul prisonierilor cu care ne insär- cinasem spre a da Impératului Alexandru o mul- tumire, mai ales cä in timpul verii refusasem a lua in primire pe acei dela Nicopole. Mii de prisonieri mór pe drum degerati; la armatele abate se simte din zi in zi mai múlt lipsä de hranä; toate ratiile sunt reduse, chiar la cuartierul meu. Bucuria ce ne umplea inimile ín urma strälucitei izbände dela Plevna ni se mieforeazä prin multe griji; podul rupt, drumurile troienite, vitele de transport perite in mare parte, iar imprejurul nostru numai jale si suferinte. In fine, la 10'22 Decemvrie, vijelia incetänd, am putut päräsi Poradim, unde stätusem peste trei luni. Drumul pänä la Nicopole — patru-zeci kilometri — 1-am sträbätut in noue ceasuri, m?.re parte calare, din causa adäncimei zäpezei si a frigului. Termometru aräta opt-spre-zece grade sub zero. Pe drum am intálnit un transport de prisonieri, opriti de obosealä; la fie-care pas zä- ceau Turei luptändu-se cu moartea sau degerati. Multi dintre cälärafi fi dorobanti cari ii escortau cäzurä fi ei fi dormirä somnul cel de pe urmä längä vräftnafii lor din ajun. Ajuns pe fésül de längä Nicopole, cänd lumina asfintia mi se infätifa o privire fi mai in- grozitoare. Pe toatä intinderea fesului, eat ochiul putea cuprinde, nu se vedeau deeät morti, cäzuti de trudä. de foame si de frig. La intrarea in ce- tate, toti oficerii trupelor románé din Nicopole mi-au iefit inainte. Stradele erau aslupate cu träsuri fi cäruti, pe längä ele, multi cäräusi fi cai morti; in fanturile cetätii un-spre-zece mii prisonieri gemeau grämäditi; spre paza lor numai o mié cinci sute soldati. Seara am stat cu oficerii mei care imi ofe- rise o masä. Peste noapte regimentül al zecelea de dorobanti a bivuacat inaintea loeuintii mele, Turcii fiind de opt ori mai numerosi ca Romänii. A doua zi dimineata am päräsit aceastä ce- tate care, dela inceputul campaniei, jucase un rol afa de ínsemnat ca singurul punct de reazem al armatei noastre pänä la cäderea Plevnei. In momentul de a mé sui pe micui vaporaf cu care era sä mé intőre in Patrie, gändul meu nevränd, se indreptä inapoi asupra noptilor de grije fi lup- telor sängeroase incununate cu izbändä prin o- crotirea cerului; sufletul meu, defi amärät de atätea jertfe omenesci ce vézusem cu ochii, to- tufi inviorändu-se, se inälta cu mändrie fi recu- noscintä. Trecerea Dunärei tinu un ceas, pe un vént pätrunzetor si un frig de doue-zeci de grade. Va- porasul ifi fäcu drumul séu in mijlocul sloiurilor, ocolind pe cele mari cari 1-ar fi résturnat. Eram pregätit a säri pe ele la cas de nevoie. Neuitatul loan Brätianu, cu intreaga populatie din Turnu- Mägurele, privia de pe mai cu grija mersul fo- váitor al micului vas. Cänd pusei piciorul pe pä- méntul romänesc, un strigät de bucurie ízbucni din toate pepturile. Cu totii ne-am dús la biserieä fi am inältat rugile noastre cätre Atotputernicul care ne pä- zise in zilele de primejdie fi revérsase binecu- venlärile sale asupra vitejei noastre armate. * Un sfert de veac in urmä, in anul cänd Tara sérbátoria a doué-zecia fi cincia aniversare a acestor evenimente, am avut nepretuita mul- tumire de a revedea cämpul de luptä, dela Plevna impreunä cu principele Ferdinand al Bulgariei. Cu o emotiune adänca am cälcat pe acest päment stropit fi sfintit de sängele vitejilor no- ftri. Pe pragul paraclisului, ridicat in a lor po- menire, Metropobtul de Vrata ne-a intämpinat cu o mifeätoare cuvéntare: »Sculati-vä din mor- minte«, zicea el, arätänd cämpul de luptä unde i zäceau cei cäzuti. »Sculati-ve, voinicilor, iatä cä a venit Regele vostru sä ve multumeascä pentru jertfele voastre«. Ca la un adevérat pelerinaj am iners la Grivita spre a mé ínchina, cu dragoste fi vene- ratiune, inaintea mormintului acestor vrednici fii ai Tärii cari fi-au dat viata pentru neatärnarea Romäniei.
