Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-06-01 / 3. szám
REVISTA CATOLICA. 39 cooperatia trupelor románé, a cärora individua- litate ceream sä fie pästratä neaperat. Intälnirea mea cu Marele Duce la Nicopole este intärziatä diu causa neintelegerii asupra mai multor cesti- uni, pe cári dóriam sä le véd resolvate mai ina- inte prin inseris La 10[22 August. Marele Duce imi aratä prin o telegramä din Gorni-Studen cä situatia trupelor sale la Sipca este serioasä ?i insistä ca armata romänä sä gräbeascä trecerea Dunärei. Färä intärziere réspund cä podul dela Siliscioara, längä Corabia, este aprcape a?ezat ?i cä trupele sunt concentrate acolo, gata sä intre in Bulgaria. La 12|24 August, regimentele al patrulea si al cincilea de cälära?i cu o baterie cäläreatä tree Dunärea la Nicopole. A doua zi Marele Duce !mi telegrafieazä cä Imperatui ?i El doresc a mé vedea cát mai neintärziat si cä mé asteaptä cu neräbdare. La 14[26 August, o parte din divisia a treia trece Dunärea la Corabia pe pontoane spre a ocupa linia Iskerului. La 15|27 päräsesc Corabia ?i pornesc spre Turnu-Mägurele; la 16|28 seara sosesc la Gorni- Studen in marele cuartier imperial unde sunt cälduros primit de Imperatui Alexandru, care-mi oferä comandamentul superior asupra tuturor trupelor dimprejurul Plevnei. Divisia a. patra romänä se afla deja acolo Multumesc Impératului de cinstea fäcutä Tärii, iar la observabile mele despre réspunderea unei asa grele insärcinäri, el imi réspunse: »Dumnezeu ne va ajuta«._ A doua zi s’a intrunit un maré sfat de rés- boiu in care s’au hotärit dispositiuniie de cäpe- tenie pentru »detasamentul dela vest«, denumire ce s’a ; doplat pentru armatele abate din preju- rul Plevnei. Asupra cererii Marelui Duce am ad- mis ca podul de längä Corabia, dupä trecerea armatei romäne, sä fie mutat la Nicopole spre a putea servi ?i armatei rusesci. Prin aceasla mutare ne schimbasem pentru a treia oarä basa noasträ de operatie. Dupä amiazä am pornit la Zimnicea, unde am rémas noaptea. Pe drum la podul dela Sistov, am avut o jalnicä intälnire, sutimi de cärute cu räniti dela Sipca. La 18]30 August am päräsit Zimnicea, dupä ce am visitat pe Generálul Dra- gomirow, grav ränit la Sipca. Seara eram intors la Corabia. A doua zi am tinut un sfat de rés- boiu in care s’au luat toate mésurile pentru trecerea armatei in Bulgaria ?i pentru schimbarea basei noastre de operatiuni in urma mutärii po- dului la Nicopole. Aceastä mutare era sä ne pri- cinuiascä multä trudä ?i grije. In aceea?i zi o depesä imi aduce stirea cä Turcii au ie?it din Plevna si cä s’a incins o nouä luptä serioasä, in care Ru?ii au pierdut 30 ofi- ceri ?i aproape o mie de oameni. La 20| 1 Septemvrie, in fata podului dela Siliscioara, am trecut armata in revistä. Dupä bi- necuväntarea datä de Episcopul Rämnicului si ! al Noului Severin, trupele s’au pus in mifcare cu musicile in cap si steagurile desfäsurate. Pline ! de voio?ie si de incredere in izbändä, eie tree I peste marele pod, de o lungime de aproape o mie metrii, stabilit pe 102 pontoane de fier. Seara m’am intors la Turnu-Mägurele si a doua zi la ?epte oare dimineata am trecut Dunärea pe un mic vapora? spre Nicopole, unde Generálul Sto- lipin m’a primit in capul unei compünii din regimentül Kostroma cu drapel ?i in sunetul im- nului romänesc. Apói, incälecänd, m’am suit pe un drum repede spre a ajunge la eetate, unde fälfäia steagul nostru. De acolo am trecut in revistä trupele cari ocupau Nicopole, chiar pe ma- rele ses care dominä Dunärea si unde se desfä- surase bälälia dela 1396. Bucuria mi-a fost mare de a putea saluta acolo pe cei d’intäi osta?i ro- mäni cari trecuse pe päment strein, gata a se jertfi pentru Patrie. Coborändu-me in valea Os- mei am luat rémas bun dela d-1 Aurelian, Mini- strul Lucrärilor publice, si dela Prefectul Jude- tului Teleorman, ?i am pornit cu träsura spre Poradim, exeortat de un escadron din al treilea de cälära?i. In tot timpul cälätoriei bubuiau tu- nurile dela Plevna ca un fel de salut al sosirei Meie pe cämpul de luptä. Spre searä am ajuns la noul meu cuartier general, unde m’a?tepta Sta- tul-major al armatei de apus. Am tras inlr’o cäsutä täräneascä care, luni intregi fu locuinta mea. A doua zi soseau trupele pe cári le trecusem in revistä la Siliscioara. In- datä dupä trecerea lor in Bulgaria, podul fu des- fäcut ?i plutit pe Dunäre, spre a-1 a?eza intre Turnu-Mägurele si Nicopole. 0 vijelie care se desläntui atunci, ne stricä mult material: pontoane furä aruncate la mal, unele sfärämate, altele inecate. Inlocuirea lor ceru mai multe zile si curentul Dunärei marit prin revársarea Oitului ?i a Osmei. ne sili a lucra zi ?i noapte pentru asezarea podului. In fine la 30| 11 Septemvrie, chiar in ziua bäläliei céléi mari dinaintea Plevnei, podul era gata ?i comunicatiile asigurate. La sfirsitul lui Septemvrie vremea se stricä; opt. zile ploile nu inceteazä, un vént puternic sufiä pe valea Dunärei si t.rei-zeci de pontoane sunt rupte din podul dein Nicopole. Timp de o säplämänä comunicatiile sunt intrerupte, aprovi- sionarea foarte ingreunatä ?i trupele suferä de lip;ä de hranä, de ploi ?i de frig. Dupä luarea Rahovei am cerut ca Nicopole sä fie pus sub ordinele mele; la 22|4 Decemvrie trupele romäne inlocuiesc pe cele rusesci, iar un Romän este numif, comandant al cetätii.
