Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-05-15 / 2. szám

REVISTA CATOLICA.

29

licei se fie serbätorit in Italia, din primul moment al intrarii sale pe pämöntul Italiei. Guver- nul Italiei au provocat in mod direct cäletoria aceasta, fiind cä a trämis pre Monarchul Italian, se-?i facä reverentele, sale la republica francezä,

§i prin aceasta o-au silit moralmente, si incä foarte politicos sé-i redea vizita in Roma, unde nici un suveran catolic n’au cutezat se-§i puna piciorul, in mod oficial, dupä ce monarhia ita- lianä s’au a^ezat in capitala lumei catolice. Sco- pul e evident, adeca prin aceasta vizitä se pre- gateste calea, ca §i alti domnitori sau capii sta- telor catolice se poatä veni negenati la Roma. Anticlericalii si framassonii au facut lot posibi- lul din partea lor, se-l induplece la aceasta vizita, pre presedintele republicei franceze, inte- meiatä §i sustinutä cu voutul catolicilor francezi, protejatá cu binecuvéntarea lui Leon XIII.

In sferele mai inalte ale ambelor guverne s’au evitat, fire§te, ori-ce colorit de du^mänie fatä de S. Scaun, din ocaziunea vizitéi; inse fap- tele au adeverit, cä toatä vizita au fost o insce- nare de spirit anticlerical.

Ministrul de esterne Delcassé, apéránd pro- iectul pentru creditül estraordinar spre acoperi- rea speselor cäletoriei, au declarat, cä scopul cäletoriei este un act de curtenire si stringerea relatiunilor intre cele doue natiuni, §i cä prin aceasta nime nu gdnde^te se facd ceva väternäre ln vre-o parte. Dupä aceasta declaratune creditül cerut s’au votat cu mare majoritate, aderänd guvernamentali §i conservatori, cu es- ceptiunea unui nurner disparent de ab^ineri. : Aceasta votare au scos la tuminä lipsa de tact moral in deputatii si senatorii conservatori cari au aretat scrupule se recunoascä republica, precum le-au recomandat Papa Leon XIII, iar acum, dupä declaratiunea guvernului, cu toate declara- tiunile neindoioase ale S. Scaun, n’au vezut nici o vätemare fata de Papa, in vizita prezidentului Loubet. E lucru dar, ca aceasta vizitä se face intre jurstäri de totul dureroase, alät pentru Franta, unde biserica e prigovitä cät §i pentru Papa, carele e prinsonier in Vatican, cu toate cä sectarii §i liberalii Italiei bucinä in lüme, cä Papa e liber. Asediul din 1870 perdureazä ?i as- täz, ?i bapa e prinsonierul rézboiului de atunci, cäci precum §tim, suveranii prinsonieri sunt

tractati cu toate conzideratiunile, afarä de a se putea misca liber din locul ce i s’au asignat.

Dar dacä i-au suces lui Delcassé a trage pe sfoarä pre conservatori, cari de altädatä, la sfatul Pontificelui, n’au vrut sä se declare, cä recunosc republica; — n’au putut se prindä in cursa sa Vaticanul. De§i s’au pus in practicä toate mijloacele, s’au adoperat promisiuni mägu- litoare si amenintäri, cä va fi §i mai réu, Vaticanul n’au cedat, si nici cum nu s’au putut in- dupleca, se-l pritnascä pre Loubet. Atunci au ie- §it cu idea, §i cu dorinta, ca Papa sä se arete de totul indiferent fatä de aceasta vizitä, §i se ignoreze prezenta lui Loubet in Roma. Insä toatä diplomatia vicleanä au fost demascatä prin nota oficioasá a foaiei Vaticanului »L’Osservatore Romano«, in care s’au declarat, cä vizita lui Loubet in Roma se conziderä ca o vätemare adusä Pontificelui. Aceasta declaratiune au adus in con- fuzie pre sermanii conservatori cu ministrul lor, iarä pre liberalii Italiei i-au scos din fire, vézénd ei, cä le-au scapat ocasiunea, se facä din Loubet un precursor al suveranilor catolici, cari vor veni pe urma lui in Cetatea Eternä. Iarä guvernul francez au luat ocasiune din aceasta declaratie, ca se-si mai ascutascä ura in contra religiunei. Ei fiind cä guvernul francez n’au putut reaga nici cum in contra plängerilor lui Piu X din 28 martié, pentu persecutiunea congre- gatiunilor religioase, si pentru tragerea alor trei Cardinali in proces inaintea Conziliului de stat, si fiind cä n’au avut ce se respundä la comuni- catul diu »Osservatore Romano«, a luatu-o cu ss. icoane, cu s. Restigrire, cu Isus Christos, pentru cä are o bisericä pre pámént, i=>i-un Vicar al séu, cári pót se subziste in miliőéül ce lor mai grele persecutiuni, prin darui lui ce- revarsä asupra Capului §i asupra Medulärilor Bisericei sale. Ministrul cultelor din ministerul lui Combes, prin ordinatiune circularä, datä din Vineria-Mare 1904, dispune, ca se se ridice icoa- nele Réstignirei din toate sälile teibunaleior Ei dupä un astfei de fapt, telegraful ne anunta, cä Combes au declarat la un banchet in Oderon : >Suntem noi, cari-aperäm religiiinea, separän- duf-o decätiä clericalizm,« Cine mai poate pre- videa, nucumva Combes o se devinä un magi- stru de frunte al religiunei, dupä ce va fi alun-