Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-15 / 2. szám
26 REVISTA CATOLICA. ti Intre aceste se gäsefte fi adresa: »Theotimo, episcopo Tomitano«.1) Avem unele respunsuri conservate in traducere latinä, date de unii metropoliti, sau din sinoadele tinute de ei spre acest scop. Sunt ase- zate in afanumitul Codex encyclicus, carele contine 41 de epistole. cari s’au incorporat cäträ actele conciliare.2) Intre aceste epistole se afla una scrisä de »Theotimus, humilis Scythiae regionis episcopus«, fi adresatä cäträ imperatui Leon.3) Scrisoarea e de o simplicitate si de o claritate admirabilä. La inceput recomandä im- pératului, cu cuvinte simple fi modeste, intr’o forma deobligätoare, se poarte grije de binele si de pacea bisericei. La sfirfit apoi ii augureazä o domnie lungä fi fericitä, in imperätia intäritä prin credinta catolicá fi prin puterea s. Cruci. ') Coll. Regia, T. IX, p. 268; — Labbe T. IV, p. 891. *) Vezi: Hefele, 1st. Cone. T. 2, p. 401. a) Coli. Regia T. IX, p. 297. — Labbe, T. IV. 911. Aceasta s au intimplat mai ales in Ale- sandria, unde dupä uciderea Patriarchului Pro- teriu (457), au fost ales monofizitul violent Ti- moteus Ailurus, carele au cutezat se publice^ escomunicaliune in contra conciliului din Cal- cedon, si in contra Pontificelui Leon.1) Drept- credinciofii, precum fi monofizitii s’au adresat la Imperatui. Acesta au ordinat fi au pretins, ca fie-care episcop din impärätia lui sä-fi deie in seris pärerea asupra articolelor de credintä ce s’au decis in Calcedon, precum si asupra evenimentelor ce s’au petrecut in Alesandria. In colectiunea conciliilor ni s’au conservat o copie din aceste epistole imperälefti, si anume cea adresatä cäträ episcopul Anatoliu din Con- stantinopol. Dupä epistola aceasta urmeazä apoi adresele alor 59 de metropoliti fi alor doi monachi, cärora s’au trimis tot asemini epistole. *) Vezi: Hergenröther, Handbuch, T. I, p. 529. — Hefele, 1st. Cone. T. 2, p. 546. miti pe un vas Venetian fi dufi in Dalmtia. De acolo Sigismund se intoarce in Ungaria. * Afa se sfärfi aceastä memorabilä fi neno- rocitä campanie care pusé mai toatä creftinäta- tea in doliu. Pintre urmärile ei una a fost de mare in- serhnätate pentru Casa Zolleniana, care cu drept cuvint poate privi acest resboiu ca punctui de plecare al inältärei sale; aceastä urmare fu re- cunoscinta Regelui Sigismund cätre Comitele Frederic de Zollern, pe care i-o arätä cáti-va ani mai lärziu. Dupä moartea regelui imperiului German Ruprecht, fiul palatinului care combätuse la Nicopole, se desläntuirä strafnice rivalitäti pentru succesiune la trónul imperiului. Retinut in Ungaria prin luptele sale cu Po- lonii fi Venetienii, Sigismund näzuia totufi la aceastä demnitate. Spre a-fi suslinea candidatura, el avea nevoie de sprijinul sigur fi credincios al Comitelui de Zollern, vechiul séu tovaräs de luptä. In acest scop Sigismund ii imputernicesce cu dreptul séu electoral, ca margrav al Bran- denburguiui, declaränd cä defi a amanetat ace- astä tarä verului séu Jodocus, totufi si-a reservat dreptul de vot. In urma silintelor Comitelui de Zollern, Sigismund este proclamat ales cu patru glasuri, 0 parte din electori contestä insä alegerea fi in urma unui nou scrutin, Jodocus, margrav al Moraviei, este proclamat cu cinci glasuri. Moartea neafteptatä a lui Jodocus lasä cämpul liber lui Sigismund, care este in fine recunos- cut ca rege al imperiului, recäpetänd tot odatä si marchisatul de Brandenburg. Mai mult ca n;ci odatä noul Imperat avea trebuintä de sfaturile Comitelui de Zollern, bun cunoscétor in trebile Impeiiului; il chemä dar la Buda fi drept recunoscintä il numesce loc- tiitor al séu in Brandenburg, cu insärcinare de oeärmuire. Comitele de Zollern pleacä la 1412, in mar- chisat. Acolo gäsesce o stare vrednicä de jale, o lipsä, desävirsitä de administratie, nesigurantä, locuitorii afupritii fi prädati de cätre nobili, care sunt adevérati stäpäni ai tärii. Comitele de Zollern ifi dä seama de greaua insärcinare ce a luat. Neascultat de nobilime, el e silit a incepe in contra fie-eäruia un adeverat resboiu pentru a impune autoritatea sa. Represiunea este nein- duplecatä, dar liniftea fi ordinea sunt restabilite. rVa urma.'i Cre^tinétatea ín vechea Tomi. Studiu istoric de P. R. Netzhammer O. S. B. [Traducere publicata cu invoirea auctorului.] (Continuare.')
