Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-15 / 2. szám
UK VISTA CATOLICA. 27 Cu privire la chestia de cäpetenie, Pästorul vrednic sä declarä fára de rezervä ?i hotärit pentru primirea decisiunilor conciliului din Cal- cedon, §i espune pe scurt §i färä de patiraä, cä »Timotheus Ailurus« din Alesandria, conform decisiunilor bisericei, e a se considera ca eschis din bisericä, §i pus sub anatéma. Amintim aici §i acea, cä §ese episcopi din provinciile vecine cu Tomi, tot din aceasta oca- siune au adresat o scrisoare colectivä cäträ imperatui, subscriindu-o ca episcopi din Mesia-in- ferioarä, Archiereii din Abritica, Apiara, Doro- storum, Nicopolis, Novae §i Odessa. Remäne ca o enigmä neesplicabilä, cä metropolitul de Mar- cianopole, Valerian, nu e subseris, desi i s’au trimis si lui epistola imperäteascä, mai sus po- menitä.1) 7. Patermus si monachii din Schitia. Dupä episcopul Theotim II, in seria episco- pilor se aflä probabil o lacunä. Un urma§ al lui gäsim iarä numai in anul 519, sub Papa Hor- mizda. — Pentru scopul nostru trebuie se rea- mintim aici, cä pe acele timpuri in Orient däi- nuia cearta §i disputa despre autenticitatea si valoarea Conciliului de Caicedon, adecä despre cele doué naturi in Christos, §i cä in unele lo- curi monofizitii reusiau biruitori din lupte, cel putin pe o anumitä vreme. Imperatui Zeno §i Patriarchul de Constantinopol, Acaciu, au vrut sä-i impace pre monofiziti si pre drepteredin- cio§i, pe baza a^anumitului »Henoticon« (forinulä de uniune), din care cu voie s’au omis amintirea despre cele doué naturi in Christos; inee Papa s’au opus la aceasta procedurä, si in sfirsit au dictat censuri asupra Patriarchului. Din asta s’au näscut impärecheri intre Roma si Constantinopol, cari numai prin Papa Hormizda s’au putut de- lätura. In Joia verde, — inältarea Domnului, — 519 s’au intrunit orientalii In Constantinopol, §i dupä ce au iscálit formula celebrä alui Hormizda (formula Hormizdae), s’au publicat serbätore§te impäciuireu.2) Opera aceasta de impäciuire, abia incheiatä, pärea a fi serios amenintatä prin monachii schi') Coll. Regia T. IX, p. 298. — Labbe T. IV. 912. a) Vezi Hergeuröther, Handbuch, T. I, p. 587. — He- iele, Istoria Cone. T. II, p. 548. — Grisar, Ist. Papilor fi a Romei. in evul de mijloc Freiburg, 1. B. T I, p. 478. tiani. Monachii, a cäror representanti de frunte rezidau in Constantinopol, pretindeau, ca pentru determinarea credintei ortodoxé sä se adopteze formula urmätoare: »Unul din Treime au fost réstignit«, §i au proclamat de heretici pre aceia, cári primiau conciliul din Caicedon, färä de formula aceasta. A§a au acusat acesti monachi, nu- miti capete nelini^tite §i turburätori, pre Patermus, episcopul de Tomi. Au inaintat recursuri la Legatii Papéi, cari petreceau incä tot in Constantinopol, $i au mijlocit prin intrevenirea ge- neralului Vitalian, amicul lor, ca representantii Papéi sä se ocupe cu afacerile lor. La inceput n’au voil sä se ocupe cu causa lor disgustätoare, fiind cä nici n'au avut insärcinare dela Papa spre acest scop, §i pentru cä monachii probarä toate mijloacele, ca se zädärniceascä opera im- päciuirei, a.sa cä Legatii i-au considerat ca pre niste surcele pripä^ite din spiritul du^manului celui primejdios. Cänd in sfirsit au intrat in pertractari cu dxn§ii §i au esaminat chest.iile lor controverse, n’au putut nici decum se indestu- leascä pretensiunile lor. Dupä-ce representantii Papéi, in butul tuturor incercärilor binevoitoare, n'au putut se faeä ispravä, s’au amestecat In afacere insumi imperatui lustin I (518—527). El au fost favorabil pentru monachi, impreunä cu nepotul seu Iustinian, foarte influentia el, si incä de mainainte i-au fost indrumat la Scaunul Papal, cu causa lor. Cu toate aceste, de astädatä au luat in apérare §i pärtinire pre episcopul Paternus, pe nedrept acuzat si suspitionat. L’au luat de nou in gratia sa, §i porunci monachilor ne- vrednici, sä se roage de iertare de episcop. Ace- §lia inse au persistat in cerbicia lor, si nu au voit nici pace nici unire.1) In epistolisärile estinse ale Papéi Hormisda cu persoanele mai marcante din Constantinopol §i cu Delegatii sei de äcolo, curi prin raporturi ezauriate si detäiate l’au informat desfrestarea lucrurilor, afläm multe comunicäri interesante relativ la afacerea monachilor din Schitia. S’au presentat §i in Roma cu chestia lor, unde Papa Hormisda le-au declarat, cä espresia, cä unul din Treime s’au réslignit pe cruce, desi e ade- *) *) Vezi Baronius, mai multi Nri, la anul 219, 220 fr 222. — Grisar 1. c. p. 517—519. Hergerröther Handbuch T. I, p. 596.
