Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-04-15 / 24. szám
REVISTA CATOLICA. e la putere voeste sä-si satisfacä tot odiul séu diabolic in contra bisericei lui Christos! Sérmani! Biserica lui Christos va invinge, si pe ruinile ingrämädite de cei nepriceputi, glo- rioasá si invingätoare, cu aureola strälu- citä a triumfului incununatä o vom vedea, iar dusmanii ei risipiti vor fi ca fumul la adierea vintului! Avem fägäduinta mirelui ceresc: >Si portile iadului nu o vor invinge«! Ca slirea improcesuärii sä nu o co- munice alt cineva mai iute, Dl Combes a fost asa de prevenilor sä telegrafeze ime- diat Archiepiscopului, dändu-i de stire cä e deferit la consiliul de stat! Ce nerusi- i nare si ce obräznicie! Unde duce pe om patima! Archiepiscopul insä nu s’a späriat ci cu liniste sufleteascä, stiind cä si-a im- plinit datorinta de pästoriu, respunde pro- vocätorului insolent! Ce deosebire! Tiranul de o parte sfätos si spumegénd de mänie, iar de altä parte bätrenul care stä pe basa de drept nu sä teme de aceasta mänie, ci cu vorbe blande dar pline de energie, dä front! Lumea toatä admirä täria celuia care numai in Dumnezeu punendu-si nä- dejdea infruntä viforul amenintätor, si altä parte scärbit de cél cé basändu-se pe pu- terea brutalä nu sä rusineazä a asupri pre cei nevinovati! 375 iacä respunsul Monseniorului Archie- piscop: »Domnule Presedinte al Consiliului ! Am onoare a Vé aduce la cunostintä: am primit telegrama cu care mé instiintati cä pen- tru abus ce l’a§i fi comis adresändu-me ln epistola cäträ Pre§edintele Republicei sum deferit la Consiliul de Stat, totodatä mé Invitati ca sä Vé fac cunoscute observatiunile si mijloacele cari Ie asi crede potrivite pentru apärare. Domnule ministru! nu mi-a venit nici odatä in minte ca un episcop sä nu aibä libertatea de a serié la Capul Statului in afaceri cari sä ra- porteazä si intereseazä con^tiinta sa, §i binele public. Oare nu este aeesta dreptul ori cärui cetätean ? Epistola mea care e basatä pe motivele cele mai inalte, §i pe sentimentele cele mai delicate, e scrisä ín maniera cea mai complesantä §i e plinä de respect. Scriindu-o nu am ascuns ra- tiunile cari le-am avut ca sä o fac publicä. Epistola mea sä apärä ea insasi pre sine. Apelez la dreapta apretiare a fiepte cärui francez §i astept verdictul Inaltei Curie cu li- nistea si siguranta ce o dä o constiintä bunä si cu mängäierea ce o are intotdeauna un Episcop, cänd in impregiuräri grele isi ämpline?te datorinta, Primiti Domnule Presedinte al Consiliului espresiunea respectuoasei mele stime. f lean-Augustin Archiepiscop de Toulouse-. Primejdia in casä. Am ajuns la stäri anormale cu multe cause ln viata noasträ religioasä biseri- ceascä. Cunoscut lucru e, cä inältarea sau decadenta unei institutiuni atärnä dela cva- litätile de caracter, ce prezintä factorii principali ai institutiunei. In bisericä, lucru fi- resc, factorii in primul rind hotäritori, sunt preotii. Clerul este espozitura bisericei: din der se poate face concluzie la popor. Unde stärile sunt normale, clerul si poporul aratä indestulire reciprocä, si in sfirsit unul prin altul se intregeste in opera supranaturalä, de a intemeia pe päment »impörätia lui Dumnezeu«.
