Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-04-01 / 23. szám
366 REVISTA CATOLICA. D. Pro. Ai dreptate. Pare, cä cum imi spunea si mie un amic de pärerea matale, autorii incidentului regretabil pare cä nu si-au dat bine sama de importanta pasului ordonat. Asta spun si eu: nu Lrebuie pro- vocatä lupta religioasä intre fiii aceleiasi täri: doarä la noi am fost feriti de lupte religioase, desi de veacuri gäsim cu istoria tärii strinsi uniti si pre catolici. Ar trebui luat mésuri ca pe viitor sä nu se inai iveascä atari ciocniri. íjii laud prudenta celor dela minister, dacä-i, cum mi-a zis, cä ar fi spus: sä caute pe teri- lorul comunei loc potrivit: sä aibä si altii, cum au si calolicii, pärticica lor, — Pentru molivele espuse, ce nu le cunosteam asa: nici eu nu pót apróba incidentul causat de adminislratie. Chiar in cas de expropriate pentru utilitate publicä, (Vezi legea ad hoc din 20 Oct. 1864, art. 13.) admi- nistratia nu poate proceda dupä piac, färä hotärire judecätoreascä. — Fiind asa mé declar si eu contra, pänä la alte motive. Treipe. Predica pentru Vinerea mare. (Prelucratä de A. D.) Si plecändu-si capul si-a dal sufletwl. S. loan XIX 30. | Serbatoare tristä are astázi Sta Maica Bi- sericä. Sanctuariul acoperit pu negru. altar iul despoiat de toate frumsetele sale si morméntul din mijlocul bisericei nespune, cä avem un mort. Mortui acesta e Domnul §i Dumnezeul meu Isus Cristos. Domnul vietei a murit astäzi pe cruce, ca se sevir?eascä jertfa cea mai mare a iubirei, ca prin moartea sa se rescumpere omenimea peeä- toasä. ln mortui acesta jelim noi pe pärintele noslru, iar Sla Maica Bisericä pe stäpänul §i lo- goditul ei ceresc. Jelea műméi pétrunde adänc in inimele iubitoare ale fiilor, §i in jelea aceasta mare, Intreaga familie cre?tineascä parte are. Pu- tini sunt aceia, cari mäcar astäzi se nu simläpo- cäintä cél putin pe un minut. Se nisuesc a se inälta din luptele josnice ale interesului material, si involuntar i§i rädicä ochii cäträ s-ta cruce, ca se ocupe loc pe un minut in inimele lor pé- trunse tristeata, in locul pläcerilor lumesci. lubiti Ascultätori ! Pentru acea e tristä ini- ma mea pänä la moarte, §i a§a simtesc, cä astäzi acea ar fi cea mai frumoasä vorbire, dacä ar erumpe in lacrimi din noi iubirea ; cäci cea mai frumoasä elocintä a indoiosirei inimei sunt lacrimele. Chiar pentru acea astäzi se nu ne procop- sim, ci se jelim. Veniti se ne suim pe Golgota §i se-l urmärim pe Domnul nostru Isus Cristos pe calea cea dureroasä a suferintelor. Cale grea va fi aceasta, dacä il vom putea urmäri pe Mäntuitoriul nostru cu inimä adeve- ratä. Vom cälca pe urme udate de sänge §i beste care picur din acest sänge trebue se-l ster- gem cu lacrimele noastre, cäci pentru noi s’a vérsat, pentru ertarea pécatelor noastre. Se scuturäm deci pe cäteva momenle de pe noi praful lumesc plin de venin, c i se putem sänti minutele aceste spre aducerea aminte a unei morti mäiestoase Se esim din intunecimea vietei noastre debile sentimentalä, §i se deschi- dem ochii sufletului, ca se putem privi pre Dum- nezeu-omul, care trage de moarte pe crucea ru- ?inoasä, fäptura-i sdruncinatä, sängeroasä, plinä de rane, trupul sfä^iat, capul incununat cu spini, inima säntä a lui sträpunsä cu sulita, din care ranä es razele iubirei sale nemärginite. Se nu ne cugetäm azi la altceva, decät numai la Isus Cristos, care pentru acea a venit pre pä- mént, ca se ne ducä pe noi in cer, care pentru acea a murit, ca noi pururea sä träim; cäci
