Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-04-01 / 23. szám

REVISTA CATOLICA.

precum zice S. Paul: Prin suferintele Lui am fost réscumperati din darui lui Dumnezeu.

Ah Dumnezeu-om suferitor! Prive^te la női, cäci privirea, care l’a induplecat pe lotru la pocäintä, doarä ne va putea mi§ca §i inimele noastre spre intoarcere. Trämite-ti darui teu sünt, ca se putem percurge cu pétrundere calea cäträ Calvarie si luánd parte din suferintele Tale se-ti ajutám a duce crucea ta cea grea.

0 Isuse ! Inloarce-te cäträ női cu fata-ti plinä de sudori de sänge, privirea-ti petrunzetoare nu o intoarce dela női, cári voim a te petrece as- täzi pe Tine cu sufletu! pänä la lemnul crucei. Iubiti Ascultátori, Se ne reculegem puterile, se plecäm.

* *

*

Sfirsitul tuturor lucrurilor omenesci e moartea; moartea aceasla II de.josesce pe om, mai jós si decät vermele. Cu eat simtim ca e aproape mäna cea rece care sterge de pe fata noa- strä coloarea vietei §i opresce curgerea sänge- lui, atät mai taré simtim, cä suntem o nimicä, iar’ sufletul tremura de frica. Vézut-ati, cum ni- micesce patul mortei toate puterile paméntene ! ? Numai Isus Cristos e esceptiune. Fäptura lui Dumnezeeascä creste din ce ín ce, cu eat e mai aproape de moarte; in momentul mortei sale earä i-si dá espresiune intreagä marimé a iubirei sale Dumnezeesci.

Se privim numai moartea aceasta mäiestoasä, ca §i care lumea n’a maivezut, dar nici nu va vedea alta asemenea. Un rémas bún demn de Dumnezeu e aceasta, care e plin de atari simteminte de iubire si atari cuvinte vorbesc cäträ inimile noastre, de cári omenimea n’a mai auzib

Cänd s’a convins Isus Cristos la cina cea din urmä, cä invetäceii sei au toatä increderea in Dinsul, si pentru credinta aceasta, daca e de lipsä, vor suferi si moarte, a vézut, ca si-a sfir- §it lucrul pe pámént, linistit si cu supunere s’a pregätit la moarte. Cu cuvinte pline de iubire §i-a luat rémas bún dela invé áceii sei si incä si cu cuvintele sale din urmä i-a imbärbätat: Cre- deti in mine]! Eu am invins lumea! Dupä acea rädicäudu-§i ochii cäträ cer, i-a recomandat in ingrijirea Pärintelui ceresc §i astfel a plecat la moartea prevezutä. Cu cuvintele mängäietoare ale pärintelui, carele i$i ia rémas bún dela prunci,

367

ii conducea pe ei in gradina olivelor, ca cu sufe- rinte neesprimabile se se pregateascä la ulti- mele sale mominte.

Aici l’a tradat Juda cu särutarea sa in má- nile chinuitorilor, cári l’au legat pe cél sánt, pe cél nevinovat §i in intunecimea noptii l’au dús inaintea popilor cári se sfátuiau in secret, cari cu ori-ce mod au voit a auzi dela El declaration. Dar inzadar au fost toate. cäci Isus Cristos numai atunci a dat réspuns la intrebäri, cänd au avut se dee declaratiune despre Dumnezeirea sa.

Cuvinte simple, scurte, dar puternice! A sciut, cä i-1 asteaptä moartea ; a sciut, cä toatä soartea lui depinde numai dela un cuvént §i totust cänd l’a intrebat corifeul imbräcat in véstminte serbätoresci: Tu esd Cristos, Fiúi lui Dumnezeu? —, n’a hesitat nici un moment, ci a réspuns: Da,! eu suml

De ce se enarez suferintele si batjocori- rile, cári au urmat la auzul acestor cuvinte sänte!'? Cu cäteva cuvinte caracteristice ne puné inaintea ochilor scena aceasta Evangelistul, si cuvintele aceste nu le putem ceti decät numai cu ochi läcrimänzi. Unii l’au scuipit, altii l’au legat la ochi, l’au pälmuit intrebäud : Gäee?te, cine te-a lovit ?

Astfel s’au jocat cu El in decursui noptei multimea batjocuritoare, cäci popii dupä decla- ratiunea, care o’au audit, s’au re’ntors, la sinedriu in ceaaltä zi dimineata, adunändu-se de nou,sé’I judece la moarte. Dar fiindcä tara jidoveascä in timpul acéla era supusä impbrätiei Romane, ju- decarea la moarte a cäzut in cercul de compe- tentä a guvernatorului Roman. Aceasta a fost causa, cä pe Isus chinuit peste toatä noaptea, demineata l’au dus deadreptul la Pilat.

Stirn cu totii din Evangelie cum l’au infricat jidovii pe Pilat, pe omul acest siret, dar slab la caracter, cä nu ca pre innoitor de religiune, ci ca pre rebel in contra Cesarului sé-I judece pe Ch istos. Ba stim si acea, cä Pilat a fost convins despre nevinovatia lui Isus §i cu ori ce pret a voit eé-1 elibereze. Iar’ cänd i-a venit la cuno^tintä, cä de oiigine e din Galilea, l’a trämis la guver- natorul Galileei, la írod. Apostatul acest jidovesc, care prin negarea credintei sale si a neamului seu a ajuns la demnitatea de guvernator, a venit pentru särbätorile Pa?tilor in Jerusalim. Cu cor-