Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-03-15 / 22. szám
REVISTA CATOLICA. 34-9 o ceatá de Huni, cári erau indreptati eu toatá pulerea in contra ora^ului Tomi. Privirea bar- barilor au inspäimentat pre cei din suita epis- scopului; acesta inse i-au liberat prin o mi- nune. Mai departe, Sozomen il laudä pre Teotim, cä pre Huni, pre acest popor sélbatec dela na- turä, cari adese-ori näväliau in Schitia §i o je- fuiau, prin ospilalitate §i prin donuri §tia sá-i imblänzeascä $i sä-i moaie. Unul dintre barbari, vezénd darurile bogate, donate de Teotim, au venit la presupunerea, cä trebuie sä fie foarte bogát. De aceea s’au pus, sä-i alesuiascä viata, ^i au vrut sä-l prindä cu un laut: in momentul acesta insä au fost cuprins ca de ni§te lanturi, de Cjri numai la rugäciunile säntului au fost eli- berat. Sozomen il numerä pre episcopul nostru Teotim intre cei mai renumiti episcopi, de pe vremea imperatilor Teodosiu si Arcadiu. Chiar a?a il cugetä de om mare si Socrate, carele pentru pietatea §i säntenia vietii lui il nume?te om foarte vestit.1) Combinänd toate aceste, se inte- lege, ce senz au cuvintele martirologiului roman, carele in 20 Aprile pomenind pre S. Teotim, accentuiazä, cä pentru eminenta lui sfintenie, §i pentru minunile lui, au fost in mare veneratiune chiar si la credincio^i §i la barbari. Eruditui Teotim au stat in cele mai intime relatiuni cu bel mai mare bärbat al tim- pului seu, cu s. loan Garä de aur, carele dela anul 389 ocupa scaunul patriarchal de Constan- tinopol. Palladiu, biográful marelui episcop de Bizant, ne dä §tirea, cä Teotim, in anul 400, ca •§i alti episcopi, au venit §i el la Constantinopol, in cause foarte ponderoase. Aici putem se amintim, cä Tärigradul era usor accesibil peniru Tomi, pe calea maritima, §i in proportiune in vreme scurtä. Aici au asistat la un sinod prezidat de S. loan Gurä de aur, compus din 22 de episcopi, cari din intémplare erau de fatä in capitalá. Palladiu il aminte^te pre episcopul Schi- tiei in locul prim, intre cei prezenti. si ne de- scrie in mod destul de pétrunzétor obiectul per- tractärilor sinodale. Anume, se pertracta causa pedepsirei, $i adecä a depunerei episcopului An- .toniu din Efez, care era acusat cu mai multe abusuri, intre altele pentru simonie la consacrare de episcopi.1) "> Doi ani mai tärziu il inlälnim iarä in Constantinopol pre s. episcop al Schitiei. Cu aceasta ocasiune au dat o dovadä strälucilä despre prie- tinia sa pentru S. loan, pre carele l’au apérat cu toatä bärbätia. De un an §i mai bine au erupt o disputa infocatä despre ortodoxia opurilor renumitului Oriqene, §i in aceasta ceartä au fost amestecat §i S. Chrizostom. Pänä la finea vea- cului IV numai putine glasuri s’au ridicat iinpo- triva invétatuiui Alesandrinean. Din conträ, pä- rintii bisericei grece^ti, mai ales cei din Cappadocia, ?i S. Chrizostom, s’au cultivat mai cu samä din scrierile lui, si insumi S. Hieronim au fost condus de opurile lui in lucrärile sale ese- getice. Mai la urmä apói S. Hieronim s’au fäcut unul din cei mui neindurati contrar ai Orige- ni.ftilor.2) Cei dintäi, cari au atras atentiunea, asupra erorilor, ce se aflä in Oriqene, au fost unii monachi din Egipet, iarä invetäcelul lor, S. Epi- faniu, pre carele ei l’au invetat la viata asche- ticä, au pertractat separat aceste in opul seu, despre herezii. Disputa au luat proportiuni din ce in ce mai largi, in sfirsit s’au desvoltat intr’o ceartä si luptä violentä. Episcopul din Alexandria, Teofil, (mainainte adict Origenist) s’au unit cu Hieronim si Epifaniu, au tinut inai inulte si- noade in contra Origeni^tilor, i-au osändit la expulzare, si in pastorala sa de Pasci, anul 401, au pus sub opreli.?te bisericeascä opurile cele- bratului Alexandrinean. Teofil au indemnat pre betränut Epifaniu, carele tot in 401 au osändit intr'un sinod pre Origenifti, se cäletoareascä la Constantinopol, ca acolo, impreunä cu S. Chrizostom sä-i osändeascä pre Origene §i pre.adeptii doctrinelor lui. Episcopul capitalei imperätesti ?i-au atras ura lui Teofil prin acea, cä au primit sub scutul seu pre unii monachi Origeniijti, ca- terisiti de episcopul Teofil. Ura aceasta i-au adus mai tärziu multe ?i grele suferinte,inurmä moartea. Epifaniu au §i venit la Constantinopol in 402, insä au respins ori-ce invitare din partea S. loan Chrizostom, carele n’au voit sä-l osän- * *) ') Montfancon, Ioann. Chrysostom, op. omnia. T. XIII. Paris. 1738, p. 50. *) Pentru intäia ceartä asupra lui Origene, vezi: Her- genröther, Handbuch, (edi{. 4). pp. 495 ......... *) Socrates, Hist. eccl. i. VI. c. 12.
