Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-03-15 / 22. szám

REVISTA CATOLICA.

34«

Cánd ceteste omul, cu ce iubire fi stimá au fost legati Tomitanii de episcopul lor Bre- tanion, in mod instinctiv ifi aduce aminte de laudele, ce le dedicä poetul Ovid locuitorilor de acolo. Dupä vorbele poetului, poporul din Tomi si jur au fost foarte gentil. Era un amestec de greci fi de Geti, (Goti), dar predomina caracterul sélbatic al Getilor. Barbarii locuiau amestecat intre grecii cultivate, färä nici o deosebire, fi fiind ei cei mai numérofi cuprindeau mai mult decät jumétate din casele de locuintä. Fiind cä nime nu pricepea latine^te ci numai unii, foarte rari, vorbeau o greceascä stricatä cu sunete fi accente barbare, románul cu culturä clasicä au fost silit a se folosi de idiomul barbar, ca se fie inteles. El au stiut sä-fi cästige simpatia acestui popor, sélbatic, da, dar cu inimä bunä, ceea ce se vede din acél fapt, cä locuitorii din Tomi, si din orakele invecinate, i-au adus laude publice prin inscriptiuni pe table comemorative. Au úrit poetul tara, dar au iubit foarte pre locuitorii ei. Cä se plänge pentru tinutul desert fi posomorit, nu-i mirare, fi el insufi justifica acesle plängeri prin acea, cä nici locuitorii din Tomi nu sunt indestuliti cu pämentul t.érii lor *)

In epoca creftinä, despre care vorbim, fi care ne preocupä pe női, caracterul barbar al poporului múlt s’au poleit fi s’au imblánzit, prin influenta binefäcätoare a creftinizmului.

Calitätile mari de neinfricare fi de tenacitate, cari sunt ínsufirile popoarélor natúréi, au impus Impératului Valente, fi au tinut cont. de ele. Limba de conversatiune, in cursul mi- gratiunei popoarélor, au putut se Tie cea geticä, cu atat mai virtos, cä Gotii erau afezati in apro- piere nemijlocitä, preste Dunäre.

5. Teotim si partea lui in chestia cu Origen.

L’am vézut pe episcopul din Schitia, Bre- tanion, in cea mai notäritä opozitie fatä de imperatui árián, Valente; iará pre urmasul lui, Ge- rontiu, il gásim in conciliul ecumenic, convocat de Teodosiu cel mare in Constantinopol (381), in care pe längä alte invetäturi rätäcite au fost osändit de nou fi arianizmul. Episcopul nostru

____________ ' -c<.') Ovid, Ep. ex Ponto, IV, 9, 97—105; IV, 13, 16—22;

IV, 14, 24, *7—53; Trist. III, 14, 37—52; V, 67—68; V, 7, 11—ü,“ fff—fei.

iscäleste actele acestui sinod ecumenic al doilea, cu numele de Gerontius Tomensis.1) Teodosiu apoi, intr’un act al séu, ii scrie numele Terentiu, fi il numeste episcop de Schitia.

In anul 393 gäsim pre un alt episcop de Tomi, fi de astädatä intr’un elench de bärbati distinfi prin invetäturä. Anume, in anul 14 al imperätiei lui Teodosiu, au scris s. Hieronim opul seu despre scriitorii bisericefti. In acest op, cä- trä sfirfit se amintefte: Teotim, episcop din Tomi in Schitia, carele au edat tractate scurte dar bine lucrate, in formä de diaioguri, dupä modul vorbirei de atunci. Hieronim mai adauge, cä aude, cum Teotim mai scrie si alte lucräri.* IV, * 2) — Dacä voim se eredem lui Nicefor, acest Teotim au fost de origine Schit, adecä barbar.3} Au primit insä o educatiune distinsä, intre greci, si s’au perfectionat in studiile filosofice in afa mé- surä, de au obtinut epitetul de Filozof. Din scrie- rile lui n’au ajuns nimic pänä la noi. Teotim s’au conservat fi in vremea mai tärzie in siste- mul seu de filozof, si nici odatä nu s’au abätut dela manierele simple de viatä, ce fi-au insusit cu studiile sale filosofice. Afa de es. el nu s’au tinut de anumite oare ficsate, pentru mäncare fi beuturä, ci mänca fi bea, cänd simtia iipsä de aceste, precum ne povestefte coetanul lui, Sozomen.4)

Ca episcop de Tomi, Teotim au fost foarte stimat in diecesa sa, nu numai, ci chiar Hunii, cári cu doué decenii mainainte au fost päsit. preste Wolga, fi au ajuns cu escursiunile pänä la Dunäre, l’au tinut in mare considerate. Ad- miränd virtutile lui, si puterea fäcätoare de mi- nuni il numiau: *Dwmnezeul Bomanilor«. Se pare, cä Pästorul zelos au dus evangelia lui Christos si la bárbari. De sine se intelege, cä aceasta lucrare apostoleascä au fost impreunate cu multe fi mari primejdii. Cu ocasiunea unei cäletorii intreprinse cäträ locuintele barbarilor, au dat de

') Conc. oo. gen. et prov Collectio Regia, Paris, 16*4, T. III. p. 366. Sacrosancta Cone, ad Reg. edit, exacta, Labbei, et Gabs. Cosarfii, Paris, 1672, T. II. p. 957.

Hieronymus, De scriptoribus ecclesiasticis, 131 Opera, Paris 1706, t. IV ; epist. etc. p. 128.

3) Niceph. Call intus, 1. XII, c. 45.

*) Vezi: Sozomen; Hist. eccl. 1. VII, c. 26; Acta SS. apr. T. II, p. 755 ; — Baronius, ad an. 400, 73, §i ad an. 402, 8, 12.