Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-03-15 / 22. szám
344 REVISTA CATOLICA. fi cea mai credincioasá ajutätoare tuturor celor din primejdii, asa cä sub conducerea fi sub apé- rarea ei nime se nu se teamá, nime se nu des- pereze. (Piu IX. in Bulla »Ineffabilis«;.) Statorind si avénd in vedere toate aceste, putem se revenim la teza noasträ principalä. Cine nu vede, cä eu tot dreptul am afirmat noi, cum cä Maria, care dela casa din Nazaret, pänä pe stänca Calvariei, au fost cea mai credincioasä insotitoare a lui Isus, fi au cunoscut mai bine ca ori-cine altul tainele inimii lui, este fi astäz, ca fi cu drept de mama, chivernisitöarea daru- rilor lui? Nu este nici acum cale mai bunä si mai sigurä pentru cunoasterea si iubirea lui Isus, ca fi Maria! 0 dovadä trislä despre adevérul acestor zise, ne dau chiar aceia, cari sedu.fi de viclenia dusmanului reuläcios, sau dusi in retä- cire pr>n prejudete infelätoare, ered, cä pot fi färä de ajutorul Preacuratei. Sermp.nii si nefe- ricitii, ered, cä’l pot onora pre Christos, nesoco- tind pre Maria: si nu vreau se stie, cä Fiul nu- mai la Maicä-sa Maria se poate gäsi. (Finea va urma.) Archiepiscopului din Toulouse cäträ D. Pre§edinte al Republicii franceze. Toulouse, 1 Februarie st. n. Dommile Presedinte al Republicii, Mai multi dintre colegii mei in epi- scopat si dintre cei mai eminenti V’au scris, pentru a Ve esprima seärba, prin care in timpul de fatä trece Biserica din Franta, si V’au conjurat ca in mösura, ce o autorizä Constitutia, sä interveniti spre a sfirsi cu crisa, a cärei continuare ar ü pentru tara noasträ izvorul relelor ire- parabile. As crede cä nu-mi fac datoria, daeä la rendül meu nu m’as face pe längä D-nia Voasträ ecoul acestor tängueli legiuite, fiind eu pe deplin convins, cä dinsele nu au nimic exagerat in fata dureroasei situatiuni create catolicilor din Franta. i Nu-ti poti esplica usor, cum, cä la noi de trei ani chestia religioasä a intrecut pre toate celelalte in preocupatiile unor oameni public cunoscuti ca dusmani cato- licismului; si in deosebi greu ai putea pri- cepe, cä pentru a avea dreptate in unele abusuri usoare de indreptat, adversarii au venit la sama volniciilor, de cari suferim, daeä azi nu ar fl lämurit pentru ori-ce om nepärtinitor, cä o seclä odioasä, dupä ce s’a insinuat in Republicä, cautä din in ce mai mult s’o stäpäneaseä. Inainte de acea zi Republicä se infä- tisa ca un régim de libertate; si iaeä de odatä sub impingerea unui spirit intolerant, pare cä dinsa nu urmäreste altä programä decät destrugerea credintei noastre, fäcend sä triumfeze ateismul. Tot asa vedem in momentul de fatä pre toti catolicii, chiar pe republicanii de odinioarä cuprinsi de fricä continuä, es- pusi unor invinuiri si proceduri, ce nu le poti justifica. E luptä färä milä ce li-s’a fäcut; iaeä pentru ce, pe cänd alte po- poare prin unire si muncä inainteazä pe calea progresului si a prosperitätii, scumpa noasträ natiune pare a römänea in urmä incurcatä in desbinäri depiorabile, totdea- una däunätoare binelui obstesc. Nu trag la aceia, cari véd in crisa actualä catastrofa finalä pentru Franta. Nu, ci din potrivä tin la o desteptare generalä de sub imboldirea persecutiunii. Sufletele drepte dar fricoase, spiritele optimiste, cre- stinii fäcuti pentru räbdare vor esi cu o liniste, pe care cu nedrept ai adscrie-o indiferentismului, si cu atät mai putin län- cezelei. Dinsii se vor scula ca sä apere sus si taré drepturile lor la libertate. Dar eine poate prevedea ruinele ingrämädife prin aceste lupte ingrozitoare?! si oare nu
