Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)

1903-06-01 / 4. szám

REVISTA

fericitoare. S. Vasiliu ne invatä, cä Avram insa- mnä pre Pärintele etern, prln paternitate; Isae pre Cuvéntul intrupal, prin jertfa sa; Jacob pre Spiritul Sänt, prin rodnicia sa. A?adarä a fi in cer cu Avram, cu Isac si cu Jacob, insamná a träi in rai, in familie in societate, in iubire cu Tatai, cu Fiul $i cu Spiritul Sänt, si a fi fericit in aceasta iubire, in aceasta societate.

Adaugänd apói, cä fii si mo$tenii impéra- t.iei vor fi scosi in intunerieul cel dinafarä, unde nu este decät plangere si-scrisnirea dintilor, Isus Christos, in putine cuvinte ne aratä icoana infio- rätoare a iadului.

Precum afarä de lumea aceasta nu este nici un bine decät numai in Dumnezéu, asa a fi alungat din casa lui Dumnezeu, atäta insamnä, cät a perde toate bunurile, cari numai in Dumnezeu se gäsesc, insamnä a remäne in intuneric. Inra a fi lipsit de toate bunelätile, insamnä a suferi toate relele, pentru cä réu! este lipsa bine- lui. Si fiind omul compus din trup §i din suflet scrisnirea dintilor insamnä toate pedepse'e sim- titilor, iarä plängerea intipueste pedeapsa perde- rii, a pagubei nespuse. Una ne aratä groaza sufleteascä, cealaltä durerea esternä a simtirilor, ?i améndoué ne spun cät de mare, cät de adän- cä, cät de ingrozitoare este pedeapsa osinditi- lor in iad.

Asadarä Mäntuitorul Nostru prin vorbele sale au voit se ne vesteascä mäntuirea neamu- rilor intoarse cäträ Dumnezeu prin pocäintä, §i- osända ve§nica a Judeilor cerbico§i §i incäpätinati in reutatea lor.

Mai departe, S. Augustin ne spune, cä prin vorbele: »multi vor veni dela résárit §i dela apus,« d. Cristos au vrut se ne invete, ca toate popoaréle, cäte sunt sub soare, lumea toatä este chematä in Biserica intemeiatä de el, si stand in mijlocul Judeilor, prevesteste intemeiarea Bise- ricii sale preste toatä lumea. Si-intru adevér, videm cu ochil nostri proprii acea ce se intémp- lä Videm pre Judei osänditi, si pre crestinii chematl la masa cea cereascä. Vol, J. A. cari ascultati aceasta cuvéntare a mea, sunteti din acele neamuri, acum formate prin crestínétate, atunci prevestite prin graiul profetic al M. N. J. Chr. voi sunteti cei chemati dela résárit si dela apus, nu la bisericele idolesci, ci la adevér si la imperätia cerurilor.

CATOLICÄ. 61

Ci nu numai cä au vestit d. Christos acea ce va fi in viitor, cu Intoarcerea neamurllor pägäne, dar au inceput incä atunci indatä a ne aréta implinirea tainei acesteia mari, despre che- marea noasträ íji a tutoror neamurilor. Anume, Isus Christos n’au intrat trupeste in casa suta- sului.

Si stand departe trupeste, au tamáduit pre feciorul cél balnav, cu flinta de fatä a puterii sale dumnezeesti. Asa au fost trupeste singur numai la Judei, intre neamurile sale trupe^tí. Popoaréle pägäne nu l’au vézut, n’au admirat nici na^terea lui dela o fecioará, nici patimile si moartea lui, nici minunile lui. Si lotusi, cu toate cä au fost atät de departe cu trupul dela popoaréle pägäne, le-au vindecat, $i in ei s’au implinit profetia: »un popor pre carele eu nu l’am cunoscut trupeste, mi-au servit, §i m’au ascultat, numai dupä cuvéntul trämisilor mei. Oh frumoasä credintá a neamurilor! Evreii, cari l’au vezut cu ochli lor proprii, l’áu restignit, lumea pägänä. care numái din depärtare au auzit resunetul cuvintelor lui, l’au crezut, $i-i se inchinä!

Darbine se luäm aminte, cä precät de imbucurätoare este de o parte chemarea noasträ, pe atät de grea este amenintarea, pentru casul, daca nu ne vom areta vrednici de aceasta che- mare säntä. Cuvéntul lui Dumnezeu, vennie ca si cel ce il spune, are puterea sa pentru toate timpurile.

Noi, cari suntem in slnul Bisericei lui Christos, prin märturisirea credintei adeverate, se nu firn osänditi a fi sco?i intru intunerieul cel dinafarä. Precum am cuprins noi locul Judeilor, intru impärätia lui Dumnezéu, prin credinta strämo^ilor nostri, asa se poate intémpla, prin pedeapsa lui Dumnezéu, pentru nevredvicia noasträ, sé firn sco§i, ^i alte popoare, chemate dela resärit si dela apus, se cuprindä locul nostru intru acea ímpérátie säntä.

Ce strämutare intristätoare, ce soarte ingrozitoare ar’fi aceasta! Dar se nu desperäm. Jsus Christos se aratä plin de indurare cäträ noi, chiar prin acea, cä ne veste^te cuvéntul de amenintare al dreptätii sale. Aceasta amenintare, cä fiii imperätiei vor fi scosi afarä, si in locul lor vor fi chemati altii, cari astäz sunt streini. o face färä íncetare, prin cuvéntul evangeliei