Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)

1903-06-01 / 4. szám

62

REVISTA CATOLICA.

sale, lasé nu pentru cä íntru adever ar voi se ne scoatä, ci pentru ca avénd inaintea ochilor pururea, pedeapsa cuprinsä in amenintare, se ne tinem totdeauna vrednicí a remané intru impé- rätia lui binecuvéntata.

Inaintea noasträ este rugäciunea sutasului credinios ?i evlavios: cäträ acea se unim ?i rugäciunile noastre, ca sufletele apésate de boala grea a släbänogiei prin tot felul de peeate, se

se de?tepte la viatä, dupä voia cea säntä alui Dum- nezeu. Astfel, crezénd in Dumnezeu, ?i märturi- I sind nevrednicia noasträ, vom culege ?i noi rod ul credintei ?i a umilinte! noastre.

Si se va zice ?i noue : »precum ai crezu!, se-tl fie tie,« ?i vom fi si noi vindecati de pati- mile si de pecatele noastre, si vom auzi si noi j in consciinta noasträ cuventul Pärinlelu! ceresc: I »si s’au vindecat feciorul in oara acea.« Amin.-------------------------------------------------Incerc

arile Bisericii

in timpurilo de fatä,

(IXe XvXsgrr-o-l IDe la l^aäre.)

(Continuare.)

Alia invinuire adusä congregani.stilor: celi- bfitul lor volunt ar.

Ce insömnä acésta ironie prostä a cäsätoriei silite, esitä din gura unor individí, ce-s totdeauna gata sá ia in apérare célibalul celor independent!, al misantropilor sau al celor vitio?! dintre laid? Pentru ce näcäjesc eí in felül acesla nisce fäptur! de tröbä ?i delicate, car! se simtesc polemic alrase de acest ideal sublim de feciorie, inaintea cäreia se pléca chiar sensualismul celor vechi; or! car! se simtesc cuprin.si de devota- ment in a?a chip, cä nu pot sä se inchidä intre päretii unei case obicinuite? Ah! lasä-le deci ca in mijlocul séracilor si al celor pätimas! sä- ?i aléga Marea familie de adoptiune ce-o prefer; lasä-le sä respändescä dupä piac puterea lor de a iubi legänd räni si aducénd tnängäiere dureri- lor, fruct adus prea adesea de inpreunäri fäcute färä chibzuélá, de cäträ cei ce vor fi urmänd calea ob?tescä!

Daca unele dintre aceste ferne!, despretuind chemarea lor ar fi rémas in lume ?i ar fi devenit nisce moliciun! contagiose, nisce mame sterile sau vrednice de compätimire in crescerea copiilor, nici unul dintre liberii no?tri cugetätori n’ar fi gändit sä le näcäjöscä, nici mäcar sä le critice. íj!i din contra cänd le intälnesce in mä- nästir! pre cele, ce se jertfesc in säntenie pentru binele ob?tesc, fäcend tot felul de servici!; cänd le admirä popörele, le laudä chiar pägänii: lucru

slraniu! acest spectacol nu numa! cä nu-le des- cbide ochii si nu-í ínlórce, dar le scöle un suris pe buze or! ii iritözä! Sermanii liberi cugetätori unde le este deci libera lor cugetare, unde le esle independenta si dreptalea?

Adevérul curat este, cä necredincio?ii sunt pizmasi si injosit!; pizmasi pe succesele dobän- dite de acesti religio?! prin operele lor de caritate sau in ?cölä ; injosit!, a vedea, cä ace?l! bär- bati si aceste ferne!, färä ostentatiune, ?i tolusi in chip märet pun in practica virtuti ce e! de- clarä ma! presus de puterile omulu! ?i cu totul imposibile; injositi in fine ?i ma! mult decät töte, a constata, cä de vécurl, ei, religio?ii pres- chimbä in renlitate vie, pacfnicä si fecundä, as- cun?i intre päretii mänästirilor, partea cea bunä din visurile de altfel a?a de momitöre ale unui socialism, ce are un viitor a?a de putin proba- bil, cät timp cre?tinismul nu-i va fi dat botezul de dreptate, de caritate ?i de läpedare de sine-?i.

Nouä acusatie sä trecem la ea: Congregabile sunt prea bogate! eie string tötä averea pub- licä ?i-o inmobilizösä prin mäna mörtä.

Eie sä inmobilizeze averea, sä tie neculti- vate cämpiile sau färä fölös capitalurile in lädi! Dar dela un capét la celälalt al Frantei sare tu- turora in och! activitatea rodnicä a acestor roiur! minunate, ce se chemä mänästiri! De cincideci de an! incoce nu da! de nici un proprietär ag-