Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-06-01 / 4. szám
60 REVISTA CATOLICA invetätura aceasta inseinnatä, se vede limpede din acea., cä läudänd si preamärind credinta su- ta^ului, s’au Intors cäträ popor, precum zice s. evangelist. Iarä poporul acesta, carele merge pe urma lui Is. Chr. suntem noi crestinii, atrasi ,<ji incantati de invetäturile lui. de fägäduintele Iui, de indurarea si de bunetatea lui. Iarä cänd au zis d. Chr, cä nici in Izrail n’au gäsit o credintä atät de curalä si desevir- §itä, ne-au fäcut profetia, cä credinta popoarélor chemate din pägänetate va fi mai-presus, decät credinta evreilor, dar totodatä au voit se ne producä un model pentru credinta noasträ. Se nu tie credinta noasträ cu minte cerbicoasä, cu o intelepeiune ingämfatä, cu o curiozitate neli- nistitä, cu un spirit, carele nu rabda, nu sufere jugul dulce al adevérurilor crestiue, ci le criticä cu asprime vrea se le petrundä cu presumpfiune, le uilä cu iridiferentä, si in sfirsit le necinsteste cu faptele sale. Aceasta este credintä jidovascä. Noi trebuie se eredem ca crestini calolici, ca si sutádul: adeca se eredem cu smerenia spiritului, cu simplicitatea mintii, cu uinilinta inimii, cu täria vointei, se eredem cu iubire, si se iubim cu credintä, si mai presus de toate, credinta noasträ se fie deplinitä prin fapte, pentru cä numai acéla e credincios adevérat, carele se guverneazä si se conduce in viata sa dupä invetäturile credintii. III. III. Dupäce Domnul Nostru au ínaltat cu laudä credinta satusului, intoreändu-se cäträ poporul ce-i-urma, au zis cäträ popor: »amin amin zic voué, cä va veni vremea, cänd se vor vedé multi venind dela resärit $i dela apus, si a se aseza in imperätia cerurilor, in societatea lui Avram, alui Isac si alui Jacob; si din contra fiii, mostenii cei d’intäi chemati ai acestei itn- perätii, vor fi alungati in intunericul cel dina- farä, unde va fi plängere si scrism'rea dintilor.« Si dupä acea intoreändu-se cäträ sutas, i-au zis: »mergi, si-precum ai crezut, fie tie.« Si-Tn momentul, cänd acest »se fie« atotputernic au iesit de pe buzele dulcelui Isus, feciorul suta$u- lui au fost vindecat. Aici täleuieste A-Lapide: »Tu ai crezut, cä eu pot se-ti vindec feciorul, din depärtare, singur numai cu puterea cuvéntuluü Ei bine! asa se fie, si- feciorul teu tárna- difit se fie prin cuvéntul meu, din depärtare. Oh, cät de minunatä este viata Mäntuito- rului! cät de frumos se uneste revelatiunea tainelor sfinte cu practica si-cu pilda aträgätoare a virtutilor! Isus s’au oferit, se meargä in per- soanä a vindeca pre servitorul sutasului, si-apoi nucumva se creadä cineva, cä el trebuia se meargä in persoanä, pentru cä altfel nu putea se-l vindece numai cu cuvéntul, prin acel »se fie« au sevirsit minunea, din depärtare. Si totodatä au voit se arete, se dovedeascä Iudeilor, cä su- tasul au märturisit adevérul, cänd au zis, se spuie numai cu cuvéntul si se va tämädui feciorul lui. Si asa intärind pre sutas ín crendinta ade- veratä, si chemänd la aceasi credintä si pre Iudei, ne-au dat si noué, oamenilor din pägänetate. dovadä, despre puterea sa cea dumnezeias- cá. Noi itt multämim, Isuse dulce! pentru pilda frumoasä, ce ne-ai dat, despre umilinta ta, isi-iti multämim, si pentru dovadä strälucitä, ce ne-ai dat, despre Dumnezeirea Ta. Dar’ aceasta parte a evangeliei de astäz contine si o profetie mängäitoare si o preintipu- ire a unor evenimente viitoare. Acesti »rnulti,« despre cari zice d. Cristos, cä vor veni dela resärit si dela apus, sunt neamurile pägäne. Iarä fiü imparätiei sunt Iudeti, pentru cä ín mijlocu'i lor au imperätit Domnul in decurs de doue mii de ani deja, si imperätia Messieí, lor au fost deadreptul prevestitä si pregätitä. Cuvéntul, cä »vor sédé la masä intru impdrätia cerurilor,» insemneazä fericirea cea vesnicä, care in ss. Scripturi de multe-ori se asamänä cu un uspet bogát, la care cei chemati se asazä, afländ plä- cere, incredere, sigurantä, si bucurie si satui indestulitor. Insusi d. Cristos zice in alt loc cäträ alesii sei: »eu insu-mi ve pregätesc Imperätia resplätirei, aceasi imperätie, pre care pärin- tele meu cel ceresc au pregätit pentru mine, ca §i voi se §edeti aläturea cu mine la masä, si se mäncati si se beti intru imperatia mea.» (Luca XXII.) Pentru cä ajungänd sufletul in imperätia lui Dumnezéu, vietueste in Dumnezeu, pre carele il cunoaste, il contempleazä, il iubeste, si asa se saturä cu nutréméntul cel nemuritor al märi- rei; ?i setea si-o stempärä cu vesnica pläcere
