Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-06-01 / 4. szám
58 REV1STA CAT0L1CÄ nevrednic de a-1 primi in casa sa: Is. Christos cu alát mai voios si bucuros se duce la el. íji acum, vézánd aceasta bunétate maré a Mántui- torului, invinge in sufletulseu toatä sfiula umi- lintei, si il intimpina el insusi pre Domnul, se apropie de el, zice s. evangelist. Cat este de frumoasä vorba aceasta: sutádul se apropie de Isus! Prin aceasta se In- samnä apropiarea sutasului cäträ Christos, nu alát trupeste, cat mai virtos suflete^te, §i ni se infáti^eaza acea incredere intima, ce au avut bunul sutas cäträ D. N. I. Christos. Ajungánd inaintea lui, ii cade la picioare ?i cu stäruintä ii spune cä »feciorul meu zace bolnav in casa mea, íji reu se chinuesle« (Math 5) Oh! rugare plinä de toatä increderea, zice s. Joan Gurädeaur. El espune numai starea dure- roasä a feciorului séu, cu toatä sinceritatea, §i nu mai adauge alt cuvént de rugäciune, ci se lasä in voia ?i in bunétatea inimii Mäntuitorului, areländ prin aceasta credinta sa, cä precum il tine de intelept in pricepere ?i puternic in luc- rare, tot a§a il §tie aplecat spre ajutor fatä de cei if^siti. Si se ne cugetäm aici ?i asupra inodului, cum s’au esprimat sutádul. »Damne, feciorui meu zace in casä bolnav, släbänog, §i rau se chinuieste«. Cuvintele aeesle ne aralä starea du- reroasä, vrednicä de toatä compätimirea, a ser- vului, ?i totodatä ne descopere toatä iubirea inimii stäpänului. Omul acesta, íntru adévér mi- lostiv, vorbe.^te despre sérvül séu, ca si cäod ar fi fiúi séu, íji cu purtaiea sa dovedeste, cä simte^te in inima sa iubitoare toate durerile, ce le simte sérvül in trupul seu. Se nu ne miräm de aceasta, deoarä-ce, precum ne spune Origene, sutasul se cugeta in sine, ca un om luminat prin darurile ceresti. Dacä tinerul acesta, zicea el intru sine, este sérvül meu, eu sum sérvül lui Dumnezeu Eu sum stäpänul acestui sérv, dar si eu am un stä- pán cu múlt mai maré, cu múlt mai puternic, in ceruri. Si a$a, dacä eu nu voi íi cu indurare spre sérvül meu, cum voi pute spera eu indurare dela Stäpänul meu cél ceresc. Si asa ar trebui se cugete toti cei ce au ser vitori §i lucrätori in casa lor. Dela acest stä^än pägän ar trebui se invete toti slapánii cre^tini, se fie cu compätimire fatä de slugitorii caselor lor, se-i ingrijeascä cu iubire in boalele lor, se se roage pentru din^ii, se poarte grije de binele lor vremelnic si trupesc, fji mai ales de binele lor sufletesc. Ce durere! Asläz relatiunile dintre släpäni si slugi sunt de tótul stricate, contrare prescri- selor moráléi creatine, de cári anu se mai tin nici släpänii, nici servitorii. Pentru o resplatä de nimic voim ca sé-i jertfim pre servitori in- tereselor noastre egoistice, se ne lucre ca vitele, ziua-noaplea, färä a le cruta sánétalea, viata, sufletul, trupul, t'mpul, si ve§nicia. Grozavä lä- rädelege este aceasta 1 S. Pavel apostulul o puné intr’un sir cu läpedarea credintei, §i apriat spune, cä prin aceasta crestinul se face inaintea lui Dumnezeu cu múlt mai reu decät necrediticio^ii. (I. Tim. 5) Asa, dacä dupä invetätura marelui Apostol, a-i despretui, a-i tiräni pre slugitori atáta insamná, cát a perde credinta; din contra, a-i compätimi, a le purta grija cuvenitä, este egal cu a o dobandó Chiar pentru aceasta dispoziti- une a frumosului séu suflet, au dobándit sutasul darui credintii. Pentru cä cea mai bunä pregä- lire spre credinta adeveratä este iubirea, ^i nimic nu ne atrage mai signr indurarea lui Dum nezeu, ca ?i deprinderea in fapte de indurare cäträ deaproapele nostru. Priviti, 1. A, cu cätä sirguintä, cu cälä iubire respunde D. N. I. Chr. la rugarea hunului sutaíj, carele vine cu simteminle de iubire cälrä deapropele séu, cäträ sérvül séu. Nu te supéra nimic, pare cä-i zice dulcele Mántuitor, nu te intrista, iatä-me gata a asculta rugarea ta, iacä me duc eu insumi, §i-(i-voi vindeca feciorui bolnav! Oh ce cuvinte de nrängäiere, ce cuvinte de dulceatä fára seamén, esclamá Venerabilul Beda. Maré este puterea lui Is. Gbr. carele cu un singur cuvént poate se lucreze o faptä mi- nunalä;'dar’^i mai mareeste umilinta lui, pentru cä bind el Piul lui Dumnezeu, vine in persoanä, se coboarä pänä la patui de boalä al unni biet servitor! Se ne aducem aminte, cä acest dulce Isus, carele de bunä vole se aratä gata a merge la sluga unui soldat pägän, n’au vrut se se ducä la fiúi unui domn maré §i puternic; Evreu, cu toate
