Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-06-01 / 3. szám
REVISTA CATOLICA 47 dar celelalte, templele vräjmasului celui vecinic al lui, sunt ale lui Satana! Pe apostatii libertätii ií intálnescí nu in mänästire ci intre culisele vietei publice, unde fac grupurí de egoisti pasionatí si de sectari, pe cari ií vei recunósce de sigur si ii vei numi forte incet. 0 da, acolo sunt sclavi, ii vedem tote dilele, §i aceia ce s’au lépadat in cbipul acesta de liber- tatea lor, au tristul curaj de a se fali de asta ! (Va urma.) Tr. de P. P.-------*------------------------------»------CO KESPONDENTE. Roma, mai, 1903. Onoratä Reda fi fiún e. In cursui lunei lui Aprile am salutat in Roma doue peregrinaje románé, unul se poate numi al romänilor din Romania, altul al romä- nilor greco-catolici, sau uniti din Transilvania si Ungaria. Unul au venit se ieie parte la con- gresul Elleno-Latin, si au fost compus din vre-o '200 de persoane, toti mireni, iarä celalalt au fost compus din 46 persoane, domni si dame, preott, profesori, profesoare, si elevi de scoalä. Romanii au sosit in Roma cu maré entu- ziasm. Roma de^teapta pururea maré insufietire in inima romaniior, fiind pentru ei Mama dulce, Mama-Roma, care i-au náscut pre románi, dela care au trupul §i sängele si viata páménteana. De acea fratli románi s’au a^teptat la o primire entuziasticä, precum se cuvine unui popor, ca- rele prin originea, prin limba sa, prin moravu- rile sale traditionale, dupá cuceririle si coloni- zärile lui Traian, mai múlt reflecter.zä la roma- nitatea sa, si la romanitatea Urbei Eterne. Oca- siunea n’au permis, ca asteptärile §i sperantele lor intru toate se se plineasca, pentru cä aten- tiunea si cordialitatea ospitalierä au trebuit se fie impärtilä intre toate natiunile de origine latina, cari au venit §i ele la acest congres. Cu toate aceste, atát primirea, cat si petrecerea lor aici au avut un caracter special §i distinctiv de afectiune, cum vine numai intre frati, cári ince r se iubesc. De altfel se observä cu toate ocasiunile serbätoresci, cä Romanitatea Roméi Italiane lasä ceva de dórit in inima peregrinilor, si se releveazá mai vírtos Italianitatea ei. Aceasta im- prejurare si nóta caracteristicä n’au putut se scape din viderea si atentiunea fratilor nostrí románi. Din contra, peregrinii religiosi, de si numai 46 la numer, s’au aflat in Roma, ca si in brätele máméi lor, »alma mater nutrix« pentru cä Catolici, si pentru cä Romanitatea Roméi e reprezentatá prin Biserica Rontaná, prin Pontificatui Roman. Institutiunea divina a Papatului au substituit Romanitatea cres- tinä Romanitätii pagáne, conservánd t radit i - unile Roméi Stapáne preste lumea cunos- cutá, in institutiunile Roméi creatine, Capítala si centrul lumei creatine. Romanitatea págáná se eslindea, pänä unde ajungeau brätele legiu- nilor, iarä Romanitatea Roméi cre.?tine, prin Pápát se estinde pänä la marginile pämentului. Daca tot cre^tinul catolic e Roman pentru cä se tine de Biserica Romanä, cu atát mai vírtos este Roman in Roma acél popor, carele deo- datä cu credinta sa isi are si originea si limba íji moravurile sale din Roma, cum este poporul Román' din Dacia lui Traian. Cei 46 de peregrini románi, cari au venit se onoreze pre Capul Bisericei Catolice, pre adeveratul Reprezentant al Romanitätii Crestine, s’au afla in Roma, ca §i in centrul lor natural. Au vézut cu ochii proprii, §i s’au convins, cä Roma Crefjlinä este reprezentanta adeveratä a Romaniiatii. Tot ce au vézut, e fäcut in cursul timpurilor de Pontificii Romani, frurnos, soinp- tuos, grandios, tot po’artä in sine sémnul Romanitätii, a märirei §i a splendoarei sale, ce nu se aflä in nici un alt ora§ al lumei. Romänii nostri au petrecut numai putine zile in Roma, dar’ in cursul acestui timp scurt au cercetat toate monumentele principale, §i luni, in 27 ap- rile au fost admisi in audientä la S. Pärinte Leon XIII, carele i-au primit ca pre fiii sei catolici, i^i ca pre cetäteni romani, cu toatä iu- birea pärintasca §i cu cordialitate Romanä. Peregrinii románi au simtit cea mai adäncä sa- tisfactiune, §i la masa amicalä, la care am fost §i eu invitat, un professor au accentual aceasta satisfactiune intr’o frumoasä cuvéntare latinä, espunénd, cä Poporul Roman in Roma Papalä aflä adeverata Romanitate, si cä de aceasta Romä trebuie se se alipeascä toti romänii, dacä voiesc a-?i conserva si a-§i dezvolta Romanitatea proprie Aplauzale si aprobärile vii, ce au urmat, au fost dovadä strälucitä, cä profesorul au interpretat un sentiment comun in formä de
