Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)

1903-10-01 / 11. szám

REVISTA CATOLICA.

165

»negare de sine-si §i de ginta sa, si de venia o »unealtä a Bizantinismului, spre a se impärtä^i »apoi de a lui decrepitudine §i stagnatie sufle- »teascä. Urmärile acestui päcat strämo§esc ne »au rämas in spinare pinä astäzi $i dacä nu pie- »riräm de tot, catä sä multämim Providentei, care »fäcu vita latinä neperitoare. In ajunul reinvie- »rei noastre, trecuräm anume printr’o incercare »din cele mai critice, adecä prin domnia Fana- »rului, dreaplä ispä^ire a greselii noastre secu- »lare. Atunci vechii nostri ispititori ne stapinirä »in numele Ortodocsiei ca si cum ar fi fost la »ei acasä §i ajunserä pin’ a face din tara noa- »strä cenlrul Eteriei lor. Daca le era mai priin- »cioasä constelatia Europei, Fanariotii isbutiau, »si atunci adio de natia romineascä! Ne ar fi »scäpat, poate, eroismul mai multor Vladimire^li; »dar scäparea ar fi fost o adeväralä minune, si »nu prin Bisericä nici prin sfintii schismatici »nu s’ar fi sävär^it, de oare ce Biserica era trä- »sura de unire cu dusmanul, era creatura, roaba »si, afarä de putine esceptii onorabile, era com- »plicea lui.

»VI. Biserica Ovtodocsd a depärtat posibi- »litcutea unni rnare stat romineso, chiar din »veacurile de inij'oc. — Mai nainte de a se des- »bina Bisericile, näpädirea si statornicirea Bul- »garilor in Dacia Aurelianä risipi din tinuturile de »acolo poporatiile romine^ti, dumicate si mai »mult prin incruci^area necontenitä a semintiilor »slavone propriu sise. Cu toate acestea, noi avu- »räm un ascendent mare asupra acestor barbari, «luaräm parte la cre?tinarea lor, infiintaräm de »douä ori impreunä cu ei o impärätie puterriicä »si intorcindune impotriva Grecilor, pe care fu- »räm aproape sä-i päräsim §i in materie reli- »gioasä, i väzuräm pe ästia invinii §i i goniräm »inaintea noasträ pinä la portile Constantinopolei. »De am ii rämas de mai ’nainte uniti cu Roma »de am fi pästrat vechia organizatie ierarchicä »a Dacielor §i impreunä cu dinsa vechia limbä »?i literaturä a gintei noastre, noi am fi isbutit »de sigur a atrage in orbita noasträ pe ni§te ne- »oflti cari ne erau atit de prietini, in acelas chip »cu care atraserä in orbita lor de Visigoti, fratii »no§tri din Iberia; pe Franci, fratii din Galia; »pe Longobarzi, fratii din Italia. Noi insä ne »perdusem ierarchia primitivä de pe timpul lui

»Leon Isaurie impärat bizanlin (a. 782), trecind »sub jurisdictia Patriarhiei din Constantinopole*); »incit, mai nainte de schism, limba ritualä de- »veni cea greceascä, iar dupä Ciril si Melodie, »cea sloveneascä, intäritä apoi prin ivirea §i sta- »bilirea schismului. In chipul acesta am perdut »prilejul nepretuit de a ne asimila pe barbarii »no§tri formind cu din§ii o singurä natie neola- »tinä, §i infiintínd, mai curind sau mai tärziu, »un Stat mare rominesc, cälare pe Dunäre si »intins, spre miazä-noapte pinä in eentrul Unga- »riei actuale, iar spre miazä-zi pinä la tärmurile »märilor. Cine ar indräsni sä-si inchipuiascä »soartea eventualä a unui asemenea Stat ?i in- »riurirea lui asupra istoriei gintei latiné si a in- »tregei lumi civilizate?

»Absträgind insä dela o asemenea ipotezä, »de altmintrelea destul de plausibilä pentru eine »cunoa^te légiié istorice, este un lucru de crezut, »ori cit de strälucite ar fi fost isprävile Voivo- »zilor no^tri sävir^ite mai in de obste cu o sin- »gurä minä de oameni, in contra Semilunei, ca »mai mari ar fi fost ele si mai roditoare, dacä »nu ne desbina Pravoslavia de familia natiilor »apusene; cu atit mai mult cä, nu numai ín pe- »ninsula Cruciadelor, ci si in ori ce altä vreme »initiativa si impulsia directä a intreprinderilor »menite a ocroti Crestinätatea intreagä in contra »infidelilor, a fost o specialitate a Pontificelui »Roman, §i de aceea näzuintele de apropiere re- »ligioasä intre Sfintul Scaun §i Domnitorii no- »§tri, precum ?i silintele cele mai incordale ale »acestora pentru causa comunä a Europei, se in- »timplarä tocmai atunci cind aceia^i Domnitori »bätuserä la u§ile Vaticanului pentru a cere §i »a obtine ajutoare. Daca iram fi fost insträinati »de Romä, am fi avut sä ne lupläm mai putin »din partea Nordului si am fi avut mai multe »aliante din partea Apusului: Ungurii si Le§ii »ar fi avut mai putine pretecste de a se bäga »in afacerile noastre si múlt mai rar ne am fi »rugat dela Turci sä ne fie strajä in contra Cre*) Iatä ce spune fruntasul cronicarilor nostri des- pre aceastä trecere de jurisdictie, desi putine rinduri mai sus et aplauda la revolta lui Fotie: »Baräm de nu s’ar fi intimplat aceasta, cä Rominii mai fericiti ar fi fost de s’ar 11 supus Patriarchiei din Roma, precum s’au fericit alte neamuri, care Insusi Ie vedem«. Cron. Rom. t. I. pag. 162. (Nota auctorului.)