Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 10. szám
REVISTA CATOLICA. »Aceastä episcopie a Belgradului n’a fost cum am accentuat. nici mäcai’ »ortodoxa« in sensui in care o parte dintre Romänii de astä-zi se numesc »ortodoxi«. »Mai ales de la anul 1630 incoace se poate considera drept bisericä greceascä numai dupä rit, cäci era calvineascä in credintä si instituliuni«. »Chiar din titlul acestei brosuri se vede cä autorul scoboarä metropolia Belgradului la simplä episcopie, punänd-o ceva mai pe jos decät unele simple episcopii, ca aceea a Vadului, a Geoagiului, a Silvasului. Atäcän- du-se insä esistenta canonica si legalä a metropoliei románé din Alba-Iulia, se atacä maica comunä a ambelor metropolii románé de peste Carpati (Blas si Sibiiu). se atacä esistenta si legalitatea tuturor episco’piilor románé de pe teritoriul Transilvaniei si Ungariei, ca mäne, poi- mäne sä vinä altiT si sä atace legalitatea $i Ungro-Vla- hieT §i MoldoveT. ..Chiar din titlul ce autorul il da scrieriT sale, de „Vecbile episcopiT romine$tii“ — titlu in care Belgradul (Alba-Iulia) este pus in $irul numai al unei simple episcopii, se vede spiritul si preocupatiunea scriitorului. Faptele pozitive sunt ca afi existat. peste Carpati din cea mai depärtatä vechime nu numai episcopii teri- toriale, dar $i o autoritate bisericeascä superioarä romina o archiepiscopie a tarii Aidealului si a pärtilor unguresti. »Pentru acéeta avem sä ne raportäm la märturiile aduse de insu$i autorul in amintita sa operä. Ast-fel la anul 1572 ne apare un Eftimie, ca episcop peste toatä tara Ardealului §i in partile ungure§ti (pag. 62 seq.); la ,1574 urma$ul säii episcopol Cristofor »episcop al preoti- lor ardeleni, cari märturisesc. religiunea rominä sau gre- <;cascä« (pag. 56). In Cazania de la anul 1581 ne apare Ghenadie I. ca »mitropolit a tot (inutul Ardealului $i Oräzei« (pag 59.) La anul ,1585 gäsim pe loan ca »episcop al bisericilor rominesti din Transilvania §i partile unguresti (pagina 60.) »Stirn mai departe cä in tknpurile lui Mihaiü- Vodä-Viteazul bisericä romineascä de Alba-Iulia figura 161 ca rnitropolie a tarii Ardealului si a^Hlilor din Un- garia. »Stirn in fine ca in insemnatul descoperit de d. N. Densusianu: »Manifestul de ui^E de la 1698«, bisericä din Alba-Iulia ne apare ca miBp°lie> Pärintele Bunea continuä insä in tot cursul scrierii sale a numi metropolia romána din Alba-Iulia numai simplä episcopie, pentru ca in cele din urmä sä ni-o infäticeze si pe aceasta ca necanonicä si neistoricä. »lacä o cestiune importantä istoricä tinem a o aminti. »Este cunoscut cä peste tot locul si in particular in Ungaria, episcopiile eatolice poartä titlul lor dupä órásul de r.esedintä al episcopilor ori archiepiscopilor : ast- fel Archiepiscopus Strigoniensis, Archiepiseopus Colo- censis, Episcopus Agriensis, etc. Numai episcopul catolic din Transilvania nu poartä titlul dupä Alba-Iulia, si el se numeste in toatc actele papale si ale regilor Ungariei numai Episcopus Ultrasilvanus«. Care este cauza, care este aplicarea? Ea este, eredem, foarte fireascä: fiindcä in Alba-Iulia sau Belgrad esista deja o vcchie archiepiscopie, cea romänescä, si ca prin urmare catolicii se fe- reau a adopta titulele unei biserici schismatice. »Scrierea d-lui Bunea venind sä stärneascä o cestiune de caracter religiös, in momentele critice prin cari Romania transearpatinä trece in luptä pentru apärarea lim bei si nationalitätei, luptä care reclamä linistea euge- tului si unirea simtimintelor; documentele aduse de ca- nonicul metropoliei din Bla.j nefäcänd deplinä luminä asu- pra unor cestiuni despre cari toti istoricii si literatii no- strii, incepänd cu Samoilä Clain, se gäsesc de acord: nu sunt de pärere a se acorda premiul solicitat de autor pentru cartea »Vechile episcopii romänesli«. Iacä la ce rezultate ajunge preocupatiunea confesionalä a bizantinizmului. 0. Gr Tocileseu isi va primi respunsulcu- venit, cum bau primit si la cele debutate la Deva. ICORESPONDENTEJ Roma, 6 Sept. 1903. Celitorii Revistei. isi vor aduce aminte pre- zieerea mea, cä dupä inleresarea lumei lntregi, cu ocasiunea morbului fi mortii gloriosului Pon- tilice Leon al Xlll-lea, urrnaful acestuia, nu putea fi decät acéla, care sä-i imbrätofeze vederile fi sä-i urmäreascä politica, mai ales in ceea ce pri- ve§te reforma socialä §i unirea bisericelor. Mäna dreaptä a lui Leon al Xlll-lea a fost Cardinalul Rampolla; insä acesta n’au putut decät sä dee directiva teoreticä, ear cu punerea in practicä al acestor teorii. era incredintat episcopatui, care avea mai multi membri Cardinali. Cardinalul de Stat in veacurile din urmä nu sä stie sä fie aj uns de Papä. S’a inlimplat, cä de era o dispositiune care sä nu fie fost pe piacul unui partid ori al cäreia guvern, tot odiul sä descärca asupra Cardinalului Secretar insärcinat cu indeplinirea fi se cornu- nice subalternilor vedenile Sf, Sale. Asa s’a in- timplat cä Card. Rampolla avea un partid contrat* in Curie si afarä, era deci imposibil sä fie ales Papä. Partidul din afarä, cel mai contrar, a fost partidul liberal italian, care ’fi a propus ca de cumva Card. Rampolla ar fi fost ales de Papä, cänd Card. Macchi ar fi vestit de pe logia bise- ricei sf. Petru alegerea lui, l’ar fi fluerat! Cu toate aceste Card. Rampolla la prima votare a obtinui 25 de voturi dela Cardinali Fran- cezi, Spanioli si 1 talieni. La a doua votare a ob- tinut 28 de voturi. Aici s’a oprit! Cealalti Cardinali nu s’au aläturat pe längä Card. Rampolla. Card. Puzina Archiep. din Cracovia, a declarat cä alegerea lui Rampolla, nu ar fi pe placui Impäratului din Austria. Protest energic s’a ridicat in contra acestei declaratiuni, atät de cäträ Card. Rampolla, cät fi din partea Camerlengului, Card. Oreglia. La votarea urmätoare Card. Rampolla a mai cäftigat un vöt. A avut 29 voturi. Maioritatea
