Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 10. szám
REVISTA CATOLICA 160 Avern i^V'nä acest raport al d-lui Tocilescu, si eredem cä fai^Bbun serviciu causei si cetitorilor, pu- blicindu-1 in i^Begime, chiar la locul ácesta, dupä cum urmeazä: ■ Lucrareawsupra cäreia am onoarea a vä relata, o recunoaste insusi autorul ei »cä nu este o scriere per- fectä« si cä mai trebuesc incä cercetäri pentru lämurirea trecutuiui bisericei romine din Transilvania $i Ungaria de la secolul al XV-lea pina la sfirsitul secolului al XVll-lea. Totusi autorul are convinge’rea, cä printr’insa s’a apropiat »cu mult mai tare de adevär decit cei-ce au tratat acelasi subiect: istoria bisericei rominesti« din rästimpul secolilor sus amintiti. »Cum se vede, incä de la inceput autorul isi ia o positiune militarä fatä de ceea ce numeste färä so- väire »näscociri, cari la noi au devenit dogme istorice«. Asemenea »dogme istorice« insä se gäsesc pe te- renul religiös al istoriei bisericii romine, pe un teren de luptä, adecä pe care nu poate cineva päsi decit bine ! intrarmat, cu documente sigure, autentice si indestuli- toare. Cbiar si atunci cind posezi asemenea dovezi, to- lusi trebuie sä mai stai la indoiala, daeä tótul ai cer- cetat, daeä nu’ti mai rämine incä ceva nelämurit, cäci atingi un teren de ordin moral, atingi institutiunea cea mai scumpä si inai insemnatä a unui popor. Reserva devine insä o datorintä de prudentä, atunci cind in ca- litate de inalt preot al unei confesiuni cauti a’t.i indrepta armele contra bisericii altéi confesiuni, — mai ales cind credinciosii acesteia sunt proprii täi frati, fii aceleiasi | mame. De aceea, domnilor colegi, de la inceput chiar ! brosúra pärintelui Bunea pare a fl scrisä cu anumite j tendinte, ea nu voeste atita, ca sä punä la luminä niste j adeväruri din istoria bisericilor rominesti de preste Car- pati, ci mai mult, sub aparenta unor cercetäri cu totul desinteresate, curat stiintifice, tinteste temelia legalä j si esistinta istoricä a Metropoliei romine din Belgrad j (Alba-dulia). Aceastä scriere cautä sä nimiceascä ideia, j cä odatä Metropolia rominä din Alba-lulia a fost o bi- sericä nationalä, autocefalä si subordinatä canoniceste Patriarchului din Constantinopol, si cä rominii de peste Carpati au avut si dinsii institutiuni nationale, religi- oase, ca atare recunoscute. Aceasta incercare nu este nouä. Tot ast-fel fäcuserä misionarii catolici. indatä dupä unirea metropolitului Atanasiu cu Biserica Romei (1698). Din metropolit, ce fusese al tuturor bisericilor romä- nesti din Ardeal si din Ungaria, ei il declararä dupä un’ire simplu episcop; il puserä pe dinsul si pe cätiva urmasi ai säi sub tutela unui teolog calolic, care i§i avea locuinta in resedinta Metropoliei, si färä invoirea [ cäruia Atanasie nu putea sä adreseze nici un ordin pro- J topopilor si nici sä faeä vre-o scrisoare guvernului ori ; Papéi. Dupä ce in urma unor lupte energice de mai bine de 150 ani ale episcopilor nationali si ale literatilor ro- mäni, legalitatea vechei Metropolii románé din Alba-lulia, care dupä unire fusese redusä la simplä episcopie, a fost in fine recunoscutä, pare-se cä acum aceleasi tendinte ale propagandei catolice se ivesc din nou la suprafatä. Deosebirea numai este, cä astä-datä aceste planuri se pun in activitate cu alte mijloace si sub altä fortnä. »Astä-zi congregatiunea de propaganda fide numai trimite teologi sträini in resedinta Metropoliei románé, ci ’i formeazä de-a dreptul din tinerii romäni dusi din cea inai crudä etate la Rona, si acolo ii preface in ade- värati misionari pentru poporiil romänesc. »Astä-zi opera cälugärilor franciscani si domini- cani o continua acesti adepti sub forme acoperite. Ei apar ca istorici, ei ne vorbesc de pe catedre de consan- guinitatea cu Romanii, de credinta si supunerea Papéi, de dispret fatä de institutiunile vechi bisericesti si de ura contra bisericei ortodoese. »Astä-zi numai sunt cälugärii sträini din veacul XV11I, ci elevii romäni ai scoalei de propaganda, cari vin sä tägäduiascä drepturile istorice si canonice ale Metropoliei románé din Alba-Iulirf »Dar este trebuintä sä cunoastem mai intäi insusi spiritul si ideile cari insufletesc o scriere cu dorinla de a fi premiatä de Academia Romänä, aceastä inaltä insti- tutiune, menitä a supraveghia unitatea de neam s' de euget a Romänilor. Este destul a ceti inceputul si sfirsitul scrierii din chestiune spre a vedea ce voeste autorul: »Pänä acum toti istoriografii romäni — cu escep- tiune d. N. Iorga —• au stiut insira ó multime de me- tropoliti in Alba-lulia incepánd din anul 1348 pänä in 1585. Ei au urmat färä criticä seria aceea de archiepis- copi, care mai intäi a compus’o Samoilä Clain. Trebue insä sä recunoastem adevärul, cä nu se poate aduce nici un singur document, care sä adevereascä, cä vre-unul dintre archiereii insirati intre 1348 si 1585 ar fi avut resedinta in Alba-lulia, si dupä pärerea noastra nici nu se va putea aduce ast-fel de documente nici odatä pentru perioada de la 1348 pänä la 1556, de oare-ce cät timp in Alba-lulia a esistat un episcop puternic romano-ca- tolic, care odinioarä avea jurisdictiune si in Muntenia, si cät timp religiunea greceascä in Transilvania adese őri nu era nici mäcar toleratä, a fost cu neputintä in- fiintarea unei metropolii in Alba-lulia. Iatä apui conclusiunile autorului (pag. 146): »Asa nurnita Metropolie a Belgradului n‘a esistat inainte de 1859, iar inainte de anul 1556 n’a esistat nici mäcar o episcopie, care sä se fi estins peste tot terito- riul locuit de Romäni. »Cea dintäiu episcopie a tuturor Romänilor din Ardeal nici n’a fost ortodoesä in insemnarea de astä-zi, ci in insemnarea de pe timpul dominatiunei calvine, adecä ealvineaseä. »Numai cänd principele catolic Stefan Báthory, la insistenta unei domnite rjrnäne, a conces la 1572 Romänilor rema$i credinciosi bisericei slavo bizantine sfi-si aibä un episcop aläturea cu cel calvinesc, s’a inceput un fei de organizatie si ierarchie bisericeascä ro- mäneascä pentru toatä tara. Ea insä nu a fost metropolie in intelesul adevärat al cuväntului, cu episcopii sufragane, nici cänd de la 1572 pänä la 1599 isi avea resedinla in Silvas, nici cänd de la 1599 pänä la 1713 rezida in mänästirea Belgradului intemeiatä de Mihaiu- Vodä-Viteazul«. La pag. 148: »Nici titula de »metropolit«, ce o afläm la episcopii Belgradului. n’are sä ne dueä in eroare. »Ea nu trebue luatä in sens literar. ln orient s’a fäcut de multe ori un abuz cu titulaturile. Episcopii Buzäului si Rämnicului, desi supusi ca sufragani metropolitului Tärgovistei, incä au fost intitulati une ori »Arhiepiscopi«. Abuzul episcopilor särbesti gr. or. de a se intitula »metropoliti« l’a sters cong’resul din 1744. Unii episcopi ai Muncaciului’ s’äu intitulat chiar si patriarchi. »Este deci evident, cä dupä ce archiereii Belgradului n’au avut sub jurisdictiunea lor nici un episcop sufragan, si in adele oficiale n’au fost recunoscuti ca metropoliti in sensul canonic al cuväntului, si dupä ce ei au fost supusi de o parte metropolitului Ungro-Vla- hiei, iar de altä parte episcopului »ortodox; adecä celui calvinesc maghiar, este absurd a ’i considera drept metropoliti in sensul propriu al cuväntului. Ei au fost numai episcopi, si scaunul lor din Belgrad o simplä episcopie. »Trebue deci sä disparä nälucirea despre o metropolie in Belgrad cu 13 episcopii sufragane, autonomä, independatä si autocefalä, pe care ar fi ingropat-o Atanasiu cu ocasiunea incopcierii legäturilor de credinta si iubire cu centrul de unitate al crestinismului, cu Roma
