Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)

1903-09-01 / 10. szám

158

REVISTA CAT0L1CÄ

Intrace^kea simtia intorcindu-i-sä puterile si sänätatea.W'ecu $i acea amiazä. färä ca bu- curia sä fie Mst turburatä. Aceasta era dupä atitea necazoB, Intlia zi fericita $i ea voi ca Cinoa sä-i In^mne data, ca a uneia din cele mai frumoase zile, din viata lor de iubire.

Cerul era intunecos si trist si o ploae deasä §i rece tinu toatä ziua. Numai spre sarä orizontul sä lumina §i soarele cäzind, arunca o lumina pur- purie pe petrile cenu^ii ale pustiului, pe ora§ §i pe vilele din apropiare §i sä cobori in abis dupä indepärtata Mediteranä.

Ziua urmätoare timpul era strälucit si Antea puse sä o dúca la umbra obicinuitä a fini- cului, spre a sä bucura de acea inältime de ae- rul proaspät §i de indepärtarea albästrie. Cinna §i Timon nu se depärtau nici un pas, pindind chiar cea mai micä schimbare de pe fata ei, pe care sä cetea ca un fei de afteptare linistitä, dar nici o urmä de spaima mortii, care de obicein o cuprindea la apropiarea amiazä-zi. Ba ochii ei sträluciau vioi §i o ro^eatä u^oarä colora obrajii ei.

Cinna sä reagäta de speranta vindecärii si la un p.semenea gind ar fi voit sä sä arunce pe jós, sä isbucneascä in hohote de bucurie, sä bi- necuvinte zeii. Dar indatä inima iui sä lovia de gindul, cä indreptarea nu era alt-ceva decit cea din urflfiä licärire a unei fiacári aproape de stin- gere; §i spre a-§i intäri speranta, sä uita la Timon, care poate era cuprins de äcelasi gind $i bucuros declina privirile ginerului.

Nimenea din cei trei nu spusese, cä miazazi era aproape, insä Cinna, cäruia inima ii bälea tare, bäga de seamä, cä umbr'ele sä scurtau inte : cu totii täceau inspaimäntati.

Poate cea mai lini^titä era Antea, culcatä in lectica ei, cu capul läsat pe perinile de purpur, resuflind adierea, care venia din spre rnare.

Insä spre amiazä adierea stätu §i aerul, de cäldurä se fäcu greoiu §i n<^bu?itor. Nardul §i cimbrul réspindiau un parfum acriu, pe ilori fil- fiiau fluturi, §opirl$le printre crepäturile stincilor atintiau soarele : natura intreagä pärea adormitä intr’acea täcere linistitä, in acea särbätoare de cäldurä ?i de luminä.

Cinna $i Timon sä culcaserä pe pämint, apäsati de arsitä §i bolnava inchisese ochii. cu- prinsä ca de un somn u?or; nimica nu intrerupea täcerea, decit numai suspinele greoaie, care din cind in cind ii esiau din pept. Era amiazä.

De o datä Antea deschise ochii si spuse cu voace stranie:

— Caiule! dä-mi mina.

El säri inspäimintat in picioare: era ora stafiilor.

— Vezi tu — zicea Antea — ce luminä sä ridicä si vine citre mine?

— Antea, te rog, nu te uita in partea aceea !

Insä fata ei nu exprima spaima obicinuitä.

Buzele ei sä desfäcurä, ochii ei sä deschiserä §i mai mari §i o bucurie nespusá ii lumina fata.

— Lumina sä apropie — zicea ea — II véd ! El este ! este Nazarineanul! EI zimbe^te ! —

0 bunu!! o milostivul

...... Mänile lui sträpunse

su

nt intinse citre mine.... Caiule! EI mi-aduce mintuirea — libertatea! el mä cheamä!

Si Cinna, foarte palid, räspunse: — Sä mérgem, sä-L urmäm.

Putin mai pe urmä, pe poteca stincoasä care venia din oras, apäru Pontiu Pilat. Sä ve- dea, cä aduce o mare noutate, care insä in min- tea lui de om intelept o socotia de o superstitie a poporului prost. Si stergindu-?i fruntea exclama : — Stiti ce spune lumea in ora§ ?..........

Cä Nazarineanul a inviat!

REVISTA CONTI M PORÁN A.

AI 50-lea congres catolic in Germania.

ln 23 August s’a deschis al 50-lea congres catolic in Germania:

In seara de 23 August clopolul cel mare, numit clopolul imperial din cate- drala vestilä a orasului Colonia, da sem- nalul cä la oarele 7 se incepe adunarea.

Sala cea mare »Güryenich« era t.:c- sitä de lume. Toate clasele sociale erau re- presenlate.

A venit mulla lume sä participe la aceste serbäri jubilare ale congresului.

Printre participanti de notat Oerterer, contele Galen, contele de Hoensbruck, con- tele Rechberg, deputatii: Trimborn, Fuchs Cahenslej, Dasbach, Gissler, Engeier, Gers- lenberger, Schnedler. Herold Grand-Ry, pre- positul Verlage etc. etc.

Clerul tuturor provinciilor germane era numeros representat.

Congresul se deschide printr’un imn ocasional esecutat de musica regimentului