Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 10. szám
REVISTA CATOLICÄ 145 cele omnes gentes: Invelati toate neamurile. Invelati toate neamurile, ce trebue sä creadä si eu»»- trebue sä fac« in toate relatiunile ?i legä- turile lor sociale, ra sä se mäntuiascä. Mäntuirea vecinicä a sufletelor nemuritoare e prima si suprema lege s> datorie pnntru adevératii apostoli ai neamurilor §i urma^ii Mäntuitorului ln opera de salvare. Precum in alte societäti omene^ti prima suprema lege, a unei asociatiuni nu numai cä nu esclude alte legi, alte interese legiuite ale membrilor sei, asa si in Biserica lui Christos! De§i suprema lege §i datorie, de§i primul interes e mäntuirea sufletelor, totusi nu se esclud, ci in mod imperios se impun alte datorii, §i alte interese legiuite ale credincio§ilor. Chiar supremul interes al credincio?ilor, fericirea vecinicä nu se poate obtinea, dacä Biserica ?i credinciosii n’ar avea datoria de a se interesa §i de alte foloase ale lor. Precum o clädire märeatä n'o poti is- prävi färä de a te Ingriji serios de alte lucrurj asa nu poti conduce credinciosii la mäntuire in lumea cealaltä, färä ca sä te interesezi de dinsul si de ale lui in lumea aceasta. Dacä ai datoria de a te ingriji de cel cre- dincios a$a cum e dinsul in actuala societate, ai ?i dreptul la cele recerute : pentru ca luänd serios la inimä interesele, nevoile, cu un cuvint intreaga situatie socialä a credinciosilor, inai usor sä-1 poti dispune si cäläuzi la farul feri- cirii eterne. Aceasta observatiune premergeloare e foarte usoarä de inteles in teorie; ba chiar ar putea pärea unora superflua, gändind la prejudiciile s> erorile räspändite in societalea de azi contra ade- väratei invätäturi si meniri a Bisericii lui Cristos pe päment. Atare reflexie o eredem cu atät mai justä pentru regiunile, in cari träim s> in cari adesea ai ocasia sä auzi, cum ni-s’a intimplat S' nouä nu de mult, cä Biserica catolicä face reu, cä se intereseasä s> de cele pämentesti: Ar trebui sä se ingrijeascä numai de cele ceresti,.... Onora- bilului convorbitor abia atunci ii resäri in cap o razä de luminä, cänd ii fäcurätn observatia, cä si domnia lui ca tot omul din rugäciune pi- oase... nu-si poate potoli foamea si selea arzätoare: fie dinsul ori cät de crejÄncios §i evla- vios m Conclusia naturalä, de?i laMnceput violent atacatä, fu cä §i Biserica catolifja cu milioanele ei de credinciosi are dreptul de a poseda bunuri §i pämente?ti; se poate interesa si de cele pämentesti. Si asta cu atät mai virtos, cu cät mai multi oameni se tin de dinsa si de mäntuitoarele ei invätäturi. Dacä $i necredinciosii, ca oa- meni, au dreptul de a poseda, au credincio?ii pentrueä-s credinciosi toemai, au perdut ceva din dreplurile lor ca oameni? Deci Biserica pe längä cele din si pentru vieata viiloare, ne este si trebue sä ne fie marná dulce, iubitoare, ocrotitoare si in cele pämentesti. De aci ne esplicäm $i noi cei crescuti sub umbra ei, pricepem usor, de ce Biserica de vea- curi, trimite ln lumea intreagä, in toate tärile ?i in toate directiunile oamenii säi apostoliéi, Cu jertfe nenumärate se ingrijesce, ca trimi§ii ei sä fie adevérati apostoli, pärinti, binefäcätori ?i ocrotitori ai popoarelor celor mai suferinde si in cele pämentesti. Dacä poporul ar peri din causa miseriei pämentesti, ce vei mai avea apói sä pregäte?ti pentru fericirea vecinicä? — Au nu e natural, ca fericirea eternä sä inceapä cu cea temporalä pe päment, cät se poate ? Invätati toate neamurile. Aceastä axióma evangelicä spre a spune asa, ne dä de inteles §i alt ceva. — Ne esplicä §i altä sträduintä a Bi- sericii catolice. Mäniuitorul zice trimi^ilor sei $i urmasilor lor, sä invete toate neamurile. De aceea Biserica de veacuri s'a acomodat si se acomodeazä cu adevératele drepturi, nevoi, §i propä^iri ale popoarelor. Au nu toate popoa- rele civilisate din Europa de azi au primil in- crestinarea prin stäruintele seculare ale Bisericii, ?i crestinismul le-a läsat intacte precum tara a?acasa §i limba lor? — Numai cei ce nici idee n’au despre stäruintele si doctrinele Bisericii numai atari pot sä atribue Bisericii alte tendinte de nationalisare sau desnationalisare. Dar Biserica e cea dintäie, care condamnä ori ce jig- nire a dreptului natural de teritoriu sau de limbä. Ori imi veti zice, cä cu toatä aslä doctrinä admirabilä, Biserica catolicä in unele täri (?i acolo trägem poate si noi romänii din Romänia \
