Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 10. szám
146 RE VIST A CATOLICA. libera) totu?i w s'a acomodat perfect cu limba tärii. V Asta greutae dispare cu tolul, dacä Hi amin-, testi, cä Bisericít are credinciosi side altälimbä de aceea, nu urmeazä cä ar despretui pe cei de o limbä anumitä: tntocmai precum unul dacä stie si vorbeste si allä limbä sträinä nu urmeazä ca trebue sä uite, ori chiar sä despre- tueascä limba sa maternä. Apoi stäruintele seculare ale Bisericii ca- tolice In Romania de a se ingriji mai de aproape §i de noi cu nevoile noaslre, desi ca Intreaga nnasträ situatiune si vieatä politicä si desvoltare naturalä, au fost Impedecate dela succes mai splendid din causa imprejurärilor §i relatiunilor fluctuante si nestatornice de prin regiunile noa- stre, totusi éle n’au fost lipsite cu totul de rodul dórit, Au nu gasim noi, si asta in mod special pe längä popoarele Carpatine, istoria catolicis- mului cöntinuu impletitä cu istoria poporului román? Au n’a fost rädicat vélul Intunerecului secular pe terenul 1 i terar si national tocmai de avéntul primit din spiritul Catolicismului imbrä- tisat cu puteri mai mari de ro i anii din Ardea! ? •— Ri la räsäritul Carpatilor nu gäsim noi silinti colosaié de a rädica si imbunätäti soartea poporului román? Iti ajunge o simplä escursiune de cäte-va ceasuri prin väile Moldovei, ca sä te convingi, cum catolicismul cu poporul román e crescut impreunä ?i lipit de vatra tärii. Se mai obiecteazä catolicilor cä fac prose- litism si propaganda printre concelätenii lor de allä religie. Cine are räbdare sä arunce o singurä ocliire obiectivä asupra situatiunii reale, vede pe loct cum fortele catolicilor nu ajung niei pentru ai lor. Ziarul bucurestean Vremea in Nr. 25 din 11 lu nie a. c. publicä schematismele celor done diecese catolice din Romania (Bucure^ti, Ia?i), repuländu-si de nu stiu ce merit si onoare cä a pulut descoperi lucruri misterioase de propa. gandä. — Au descoperit ce era de ani de zile public si deschis tuturora! Au descoperit si s’au inspäimintat de satele catolice románé, mai ales din Moldova. Au crezut cä catolicismul cu for- tele-i gigantice a cotropit deja tara ! — De ce nu s’au oprit putin la cifrele ce In grabä s'au silit a le publica? De ce nu«au oprit sä reflec- teze putin la sarcina ce ap*ä umerii clerului Catolic din tarä: sä vazä, cä dacä preotii din tarä ar putea lucra ca leii ziua si noaptea ne- incetat: tot n’ar putea ajunge numai pentru a se igriji de populatiunea catolicä si a-i imbunä. fätii soartea ei, precum $tiu cu loti cä clerul catolic face In alte täri. Nu voim sä zicem prin astea, cä clerul catolic din Romania nu se ingrijeste si nu face tot ce poate pentru poporul ce i-s’a incredintat. Departe de noi atare pärere. — Numai rugäm pe ori eine sä vadä cä fortele clerului, de$i intinse cu tot devotamentul si duhul de sacrificiu pen- tru chemarea si datoria lui : aceste forte nu ajung nici pentru pastorirea pärinteascä a catolicilor Insisi. Mé rog, considerati starea, sarcina si cäm- pul de rnuncä al unei persoane cu grija spiritual pentru 34 localitäti, nenumäränd locul pa- roctiiei sau al residentii sale. Localitätile filiale stau departe atät una de allä cät §i de parohie. Avem de fapt parohi insärcinati cu 35 localitäti, cu 22, cu 17, 16 §i opt biserici si acolo preot färä nici un capelan ! Pe längä grija spiritualä a parohienilor, pa- I rohii nostri trebue sä se Ingrijeascä singuri si J de procurarea §i administratia traiului lor personal : conditiunile materiale ale parohiilor fund tot In stare mai mult sau mai putin primitivä. Spre a-ti face o idee exactä despre traiul si ocupatiunile unui atare paroh, ajunge sä amin- j tim, ce ne povesti unul dinire dlnsii, care mai mult de treizeci ani si-a värsat. sudorile in mij- locul poporului román, si ale cärui merite pentru tarä au recunoscut-o §i o recunosc toti iu- bitorii de patrie. Ei bine, cänd se ivia ceva timp mai peri- culos, numai cäte-va boli mai serioase prin po- pulatiune, erau timpuri cä ziua si noaptea tinea caii pusi la träsurä spre a fi gata sä alerge la bolnavi: <ji tot nu ajungea ! Altul care nu pricepe duhul ?i seriositatea aceslei datorii, ar fi putut lua ca lucru de lux si de ambitie de a tinea mereu träsura gata : dar eine gändeste mai serios, vede si pricepe, ce soarte ?i viatä plinä de necaz, abnegatiune si
