Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 9. szám
REY1STA CA TO LIC A 137 „Morala Crestinä“ de Reverendissimul Canonic I. Baud. Ca intregire la recensiuaea din Nr. trecut dam aici specimenül frumos »Despre datoriile omului cäträ aproapele«, §i anume doctrina moráléi cre$tine-catolice despre »Duel«: Duelul este o luptä intre doi indivizi, cu specificarea armelor, timpului si a locului; a$a cä, daeä doi oameni din intimplare sä ceartä §i se bat, chiar cu arme, lupta aceasta nu este duel propriu zis. Obiceiul criminal al duelului este foarte rSspandit in multe teri, in zilele noastre, cu toate cä duelul este oprit de legea naturalä. Si intr’adevSr legea naturalä opresce ca cineva, färä o pricinä destul de grea, sä se expue pe sine sau pe altii, primejdiei de a pierde viata, sau chiar sänätatea. Dar cel. ce se luptä in duel, se expune pe sine la primejdia de a ’si perde sänätatea §i chiar viata, precum $i la primejdia de a lovi greu, sau chiar a omori pe altul, eäleänd legea naturalä care zice: »sä nu ucizi* nici pe tine, nici pe altul. Cäci daeä cel ce se bate in duel ar avea o pricinä destul de grea. spre a fäptui astfei, aceastä pricinä ar fi sau pentru ca sä-$i probeze nevinovätia, sau ca sä rgsbune injuria primitä, sau ca sä-$i apere cinstea, sau se arate cä este un om tare $i res- boinic. Dar nici una din aceste pricine nu este destul de grea, spre a permite omului a se bate in duel. 1. Ca sä arate nevinovätia sa, omul nu poate comite o crimä ca duelul, fund cä nu va argta nimie prin el; §i daeä nevinovatul va fi invins, atunci nu ar mai fi nevinovat, ceea ce este absurd. 2. Nici spre a se rgsbuna pentru o injurie primitä, nu este permis sä se comita o astfei de crimä, cäci injuria primitä de cätre un privat nu-i dä dreptul de a se rgsbuna; dreptul acesta il are numai suprema autoritate in societate, drept pe care societatea ’1 exercitä, prin puterea judiciarä- De altmintrelea duelul nu ar fi mijlocul cél mai buA spre a rgsbuna injuriile; fiind cä chiar cel ce a primit injuria poate fi invins $i omorit in duel; atunci unde este rgs- bunarea? 3. Spre a ’si apära cinstea sau onoa- rea, nu este permis omului sä se lupte in duel. Cäci nu este o necinste a nu primi un cartel de duel, ci din contra mult mai tare §i mai mä- rinimos este omul, care nu’l prime$te, fund cä se impotrive$te pasiunilor sale, mai cu seama mäniei, $i aratä cä vrea sä päseascä legile naturale, dumnezee$ti $i civile. $i intr’adevgr daeä cine-va mi-a spus cä sint om necinstit, sau a spus minciunä; daeä a spus minciunä $i voiu fi invins in lupta duelului, atunci ar trebui ca minciunä aceasta sä se considere ca adevgr; ceea ce este absurd. 4. Nici spre a se aräta om taré $i rgsboinic, nu este permis omului a se bate in duel; cäci täria nu consistä in a avea o puternicä musculaturä, si o mare destoinicie ca un saltimbanc, ci in a-$i stäpäni pasiunile sale $i in a-§i consacra puterile sale binelui societäfii, sau patriei. Spre a ne convinge mai bine de absurdi- tatea duelului, sä citäm ceea ce serié J. J. Rousseau in scrisorile sale.*) »Ferifi-vg, scric el, de a confunda sfintul nume de cinste cu prejudi- fiul barbar, care pune toate virtuale in virful unei säbii. Dar in ce consistä acest prejuditiu urit? In gändul cel mai extravagant $i mai bar- bar, ce a putut intra in mintea omului, adecä cä toate datoriile societati vor fi suplinlte prin vitejie; cä un om nu va mai fi $iret, rgutäcios, clevetitor, ci cä va fi politicos, bine crescut, bland; cä minciunä se va schimba in adevgr, cä furti$agul va deveni legitim, silnicia cinstitä, necredinfa, vrednicä de laudä, cänd toate ace- stea vor fi susfinute cu sabia in mänä; cä o injurie este tot-deauna bine rgsbunetä, prin o lo - viturä de sabie. Märturisesc cä este un fel de afacere unde gingä$ia se une$te cu cruzimea, in care numai din intimplare se omoarä oameni, aceasta afacere este acea in care dueli^tii se bat la álltáiul sánge. La álltáiul sänge? Dar, Doamne, ce vrei sä faci cu sängele acesta, sä ’1 bei? »Va spune poate cine-va cä duelul aratä cä e$ti om cu inimä, §i cä acesta este destul, spre a $terge rusinea $i imputarea tuturor celor- lalte vifii . . . asa daeä vei fi invinovälit cä ai omorit pe un om, vei omori pe un alt om, ca *) Tom. I. p. 213.
